***
Noaptea
dansează
pe trupul gol al umbrelor
desfătări de simțuri
din roșul carnal,
hoțul unui vis
fură curbe imaginare
și desenează cu degetele umede
atingeri
în mine
curgi halucinant
îmbrăcând cu forme de foame
strigătul fecund al culorilor
cu luciul etericelor senzații
penelul desface
petale albe
de cântec
iar amestecul
verde de triumf
soarbe
seva albastră
a undelor
cambrate
pe pântecul
pânzei în dezgoliri
hipnotice
când mi-ai devorat liniștea
ca o fiară încolțită de lumină
am știut că
o culoare
ne va răscumpara
cuvântul imaterial al înălțării.
***
Îmi adulmeci primăvara
ca pe-o pradă prinsă în navoade de cer
te joci cu pletele timpului meu
modelând cercuri de adiere
dilatate într-o lumină albă .
la gura de varsare
a vieții formelor
îmi sorbi
inocența pictată în femeie
mă desfaci în amestec de culori
aruncate pe șevaletului trupului
mirosind fecund a verde…
apoi te răzvrătești în nuanțe aprinse
decorand clipa cu o tușă de freamăt.
Nucleul facerii de noi
înflorește pe buzele opiumului
petale de inimă
iar tu,
floare mă renaști
în sărut de-albastră mântuire.
Lipit de tine
cuvântul îndrăgostește darul ofrandei
și îl leagă cu cratima dăruirii
de sensul
altarului.
continuăm să ne respiram infinitul aerului
dintre două întrebări nerostite,
îmbătând visul himeric din noi
cu soarele ce străpunge
mirosul de azur
în tonuri nebune de crud.
***
Pletele negre ale cerului
cad oblic pe coapsa azurului
fecunda naștere de verde
arcuiește
foamea unui frison albastru
simțurile tresar
în dansul nupțial al îmbrățișării
iar seva unei încleștări de
vibrație nudă
modelează tăceri în spatele cuvintelor
degetele albe
se prind
de pântecul fertil al renașterii
unei trăiri de penel
și murdare de forma ta
amestecă
culoarea beției în creuzetul visării
Continue reading „Mariana GRIGORE: Poeme” →
mă țin de balustrada fricii