Madeleine Davidsohn ne propune spre lectură o carte în care trebuie să-şi fi pus nu numai întreaga capacitate de povestitor, ci şi întregul amestec de simţăminte, atitudini, sensibilitate şi înţelegere. Şi nu puţină experienţă umană. Pentru că volumul este o incercare (reuşită) de a ne înfăţişa, ca într-o frescă, într-un diversificat puzzle, una din perioadele cele mai dramatice, mai frământate şi incerte din istoria recentă a evreimii române.

Creată pe ideia unui roman fluviu, naraţiunea îşi adună succesiv şi interpolar meandrele acţiunii risipite pe mai multe planuri, unele în spaţiu. altele în timp, pentru a realiza un tablou istoric al avatarurilor unei generaţii din care şi noi, cei mai mulţi, facem parte. Este şi motivul pentru care „recunoaştem” în roman întâmplări şi oameni pe care i-am cunoscut, uneori din propriile noastre familii sau din anturajul apropiat.

Cartea lui Madeleine Davidsohn, a colegei noastre Mada, se citeşte uşor. Subiectul înaintează crescendo, tonul povestirii are o notă de optimism în ciuda numeroaselor momente de tensiune, dramatice sau chiar tragice. Elementele surpriză nu lipsesc, dar nici cele de relaxare, oferind principalelor personaje momente de gingăşie şi delicateţe, tresături combinate cu tenacitate, eleganţă şi mister. De aici, convingerea mea personală, că în acest univers fabulos, există în afară de personajul central care dă titlul cărţii, şi alele nu mai puţin utile şi interesante. Autoarea practică o largă democraţie a stilurilor, foloseşte esenţializări cu încărcătură filozofică, precum şi o inteligentă miză politică şi socială.

Este meritul editurii bucureştene Hasefer de a publica o carte a cărui subiect central transmite, în esenţă, un mesaj de robusteţe şi prospeţime, plin de spontaneitate, care face loc indubitabil concluziei că viaţa e vibrantă şi plină de conţinut.

———————-

Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

7 august 2019