Notă: Azi. 11 ianuarie 2018, am aflat cu durere, aici pe pământ australian, departe de Bucureştiul iubit, că Lucky Marinescu*, minunata doamnă a muzicii uşoare româneşti a plecat la ceruri. Dumnzeu să o odihneasca! iata un articol pe care l-am scris despre dânsa în urmă cu ma bine de opt ani…
–––––––––––––
* (Născută în Cahul, Basarabia, la 12 iulie 1934, decedată la Bucureşti, la 10 ianuarie 2018)
Joi, 17 septembrie, 2009, am avut bucuria să o reîntâlnesc după mai bine 30 de ani pe această minunată doamnă a muzicii uşoare româneşti. Înainte de masă lansasem o carte de-a mea la „Biblioteca Metropolitană” din Piaţa Amzei, când una dintre bunele mele prietene, editoarea Rodica Lupu, îmi spune: „Astă seară ţi-am pregătit o surpriză! Te vei reîntâlni cu Lucky Marinescu!”. Am fost de-a dreptul surprins de veste… Pe Lucky Marinescu? Vai, o plăcere deosebită pentru mine! Şi m-am lăsat copleşit de amintiri…
O cunoscusem personal, pentru prima dată, pe la sfârşitul anilor ’60 la Eforie Nord, unde îmi petreceam vară pe litoral, lucrând în vacanţele studenţeşti. Lucky era deja o cântăreaţă consacrată pe scena muzicii uşoare româneşti. Cântă la barul „Western” din Eforie Nord împreună cu Willy Donea, un alt mare artist. Acolo cântăreţii intrau în spectacol călare pe cal! Lucky era vedetă! Atrăgea publicul ca un magnet! Noi, “litoralenienii” tineri, eram cu toţii îndrăgostiţi de frumoasă doamnă. Atunci când intră Lucky Marinescu pe mica scena se făcea linişte, toţi spectatorii barului o sorbeau cu privirea şi începeau să cânte împreună cu ea. În vecinătatea barului „Western” era un alt bar faimos numit „Can-can” condus de maestrul de balet Grădinaru. Acolo cânta Tana (Taniana Radu), o solistă talentată dar totuşi nu de talia vedetei de la „Western”. Când Lucky începea show-ul la „Western” se golea de clienţi nu numai la „Can-can”-ul ci şi promenada. Se adunau pe la intrare toţi cei care îşi făceau plimbarea de seară pe vestita alee nord-eforiană „Hotel Belona – Hotel Union”.