Dacă am urma sângele
misterului de pe pământ,
dacă am urma lutul crescut în mîini de copil,
ne-ar crește ramuri
din filamentele osârdnice ale inimii,
din puterile ei impalpabile,
care se mistuie și devin tot mai rezistente
dacă neștiința ar încăpea în întuneric
să decidem ce alegem-
lumină sau obscuritate
Dacă…
între minte și suflet
ar exista un dialog
ființial
Dacă nu ne-ar fi teamă de
greutăți și salturi
cu …Dumnezeu
de la un spirit la altul
Dacă am crede
ce spunem când
ni se iau instinctele…
Dacă…

Iar când simțim că în piept
s-a prefăcut
în piatră iubirea,
sinceritatea și amestecul de cer și pământ,
să cautăm cu cei mai triști mântuirea

Mântuirea din dragoste e
și,
neprețuind, cu tot trupul,
imensitatea ei,
ne credem nemuritori,
și depășim, în timp,
credința,
alungând taina lui Dumnezeu, când,
de fapt,
ființelor mici și mari,
ce le aducem pe lume,
le reprezentăm drumul
și îi certăm, că nu a crescut vreun
pom verde cu ramuri de învățăminte
pentru ei,
dar
singurul pom spre care ei trebuie
să se îndrepte
suntem noi.

Dacă ar fi pe măsură dragostea,
și bunătatea să se dea pe măsură…

––––––––––––

Lilia MANOLE

28 iulie, 2018