VINO, SUFLETE, PRIN RAM!
Mâna ta dreaptă,
mâna mea stângă
într-un dans fluid se-ntâlnesc,
deasupra crengilor din nou
se-așează blând, se-opresc,
în noaptea de-april…
Vino, suflete, prin ram!
Fluvii străvechi se adună în cale,
la ora cu flăcări albastre, năucitoare.
Coboară zeii o clipă, mai știi?
Nu e un joc.
E ora nașterii floare cu floare,
când credințe moarte
renasc din uitare,
când nimeni și nimic nu mai moare.
Să deschidem flori pe ramuri!
Să eliberăm adierile-n lanuri!
Îți mai aduci aminte
când trăiam printre zei
și vedeam nevăzutul din cuvânt?
Azi noi suntem ei,
noi am coborât pe pământ…
—————————-
Laura OPARIUC
Aprilie 2019
(din volumul ,, Neliniști în albastru” ; sursa foto, Internet)