Iulian CREȚU: Poeme

 

Suflet ciobit …

 

Sufletul meu ?! …
Ca o oglindă, … ciobit …
Din cauza rănilor nu-ți vezi chipul.
Înăuntru-i lumină,
dar calcă pe vârfuri,
când sunt ațipit! …

***

 

Serafic mă priveai,
dintr-un ochi fără pleoape,
de tren călător,
printr-un anotimp plutitor …
Tulburată de prezența-mi erai
și de eterna noastră necunoaștere …

Continue reading „Iulian CREȚU: Poeme”