(1 martie 1922 – 4 noiembrie 1995)                         

An de an în perioada tristei comemorări a celui care a fost conducătorul guvernului, generalul care a stat în fruntea apărării Israelului, a omului care şi-a închinat viaţa, din fragedă tinereţe, pentru ţara sa Israel, răsfoiesc şi mă adâncesc asupra documentelor. Chiar dacă o singură dată am avut prilejul să fiu în preajma sa, în vizită pe care a întreprins-o la Aşkelon, am constatat interesul său faţă de cetăţenii localităţii, prosperitatea populaţiei şi în acelaşi timp cunoaşterea perfectă a dezvoltării oraşului. Aşkelonul, ca aşezare israeliană îşi are în fapt vârsta ţării. Vizita s-a petrecut în Parcul de lângă Mare. Copii orașului petreceau vacanța în cadrul taberelor de vară. Pregăteam un spectacol de, cântece și dans, Rabin a acordat câteva minute vizionând una din scenetele pe care le repetam. După felicitările adresate colectivului, mi s-a dresat. Avea o față zâmbitoare. Noi l-am condus spre ieșirea din parc cu cântece de voie bună.

Aruncând o privire asupra evenimentelor care au loc în această perioadă a anului 2020 şi întorcând paginile calendarului spre evenimentele petrecute în 1995, pot conclude: n-am învăţat nimic! Perioada de după iscălirea convenţiei de la OSLO, a determinat numeroase evenimente tragice, manifestări ale dreptei israeliene – brutale în care Rabin a fost prezentat ca „fascist”. Portretele sale în haine naziste sau cele cu kafia pe cap au fost provocări anormale.

Trebuie să menţionez intervenţiile organizate de partidele de dreapta care la orice adunare la care participa Primul Ministru Iţhac Rabin, prin zgomotele, bubuiturile difuzoarelor plasate pe acoperişurile clădirilor, făceau imposibilă ascultarea cuvântărilor sale. De asemenea au avut loc numeroase crime, sinucideri (1994-1995) organizate de criminalii arabi împotriva poporului israelian.

Partidele de dreapta au desfăşurat o campanie de incitarea împotriva guvernului ales, pe care la condus primul ministru Iţhac Rabin z.l. Una din aceste „adunări” a avut loc în centrul Ierusalimului. Vorbitorii au apărut pe un balcon de unde în fraze provocatoare l-au atacat pe Primul Ministru, iar în acest centru au fost aduse mase de evrei din coloniile Iehuda-Şomron, bine instruiţi, cu lozinci şi numeroase caricaturi ale lui Rabin z.l. Toate acestea au dat frâu liber incitatorilor, provocătorilor care în ultimă instanţă au tras cele trei gloanţe murdare asupra Primului ministru ales al Israelului IŢHAC RABIN.

Trebuie afirmat, între membri partidelor de stânga şi nu numai, au fost unii care au sesizat aceste mârşave provocări ale partidelor de dreapta şi au avertizat „marea nenorocire”. Numai atunci au fost organizate manifestaţii în care lozincile erau: „DA, PĂCII, NU VIOLENŢEI!”.

La 25 de ani după uciderea lui Iţhac Rabin simt obligaţia să arunc o privire retrospectivă şi în acelaşi timp să răsfoiesc pe cât posibil arhivele. În acest mod, mi-am propus să găsesc elementele necesare care stau mărturie „uciderii lui Rabin”. Delincvenţa ideologică a dat încă din anii optzeci semnele unei crize ideologice. Deoparte extremiştii de dreapta şi nu mai puţin acei din lagărul partidelor de stânga.

Ihuda Eţion – era reprezentantul extremei drepte care scria în ziarul, „Necuda” (Punctul) încă în 1986: „Unde se află obiectul Torei, într-un regim care nu se vede obligat să o respecte. Oare nu este permis să schimbăm metoda democraţiei care e lipsită de conştiinţă?”

Activitatea subversivă nu are nevoie de mase de oameni, pentru a activa. E destul să se pună în mâna unui tânăr un revolver şi a i se indica obiectivul. „Da, o asemenea acţiune ar putea determina un  război civil în Israel!” (Nathan Ialin Mor). Un exemplu de acest fel este Iona Avruşaim care a aruncat o grenadă, omorându-l pe Emil  Grintzweig.

Israelul şi implicit conducerea sa aproximativ tânără, fără o experienţă şi de aceea acţiuni de felul celor descrise mai sus, sunt posibile. Nerespectarea legii – este evident erudiţia unor ideologi din tabăra de dreapta – extremistă din Israel, bazându-se pe conflictul israelo-arab.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Comemorarea lui IŢHAC RABIN” →