paisprezece

 a venit timpul să urc.

 

    Liturghia solemnă din noaptea de Paşti s-a ţinut în biserica plină cu credincioşi. Vremea a fost prielnică chiar mai călduroasă decât în alţi ani. Mihai cu lumânarea aprinsă în mâini s-a oprit în faţa bisericii şi s-a rugat. Doamne îmi cunoşti gândurile. Te rog trimite Duhul Tău Sfânt asupra mea ca să-mi călăuzească paşii. Mulţumesc pentru tot ce mi-ai dat. Amin. În drum spre casă a zărit în vârful Mamelonului strălucirea crucii. Ne vom revedea în curând Păstorule! S-a întins în patul de lângă soba călduţă şi a reflectat îndelung la lucrurile şi faptele din ultimul timp. A reflectat la conştiinţa sa. S-a gândit la toţi cei care au locuit în această casă şi la Păstorul conştiinţei sale de pe Mamelon. În acel moment liniştea nopţii a fost tulburată de un zgomot asurzitor. Mai multe farfurii, aşezate pe masă de către surorile lui pentru a se usca, au alunecat şi au căzut unele peste altele. Cioburile s-au împrăştiat în toată camera. S-a ridicat din pat şi s-a îndreptat către masă ocolind cioburile. A băut apă, a luat haina pe umeri şi a ieşit pe prispă. Lumina tainică a lunii acoperea Mamelonul iar crucea strălucea pâlpâind a îndemn.

Memoria: A venit timpul să urc din nou pe Mamelon! A ales să urce pe acelaşi drum, până la poalele dealului lângă cruce. Pe tăbliţa ei stă scris:

Staţiunea XIV

Isus este înmormântat.

 

Isus e îngropat cu jale

Într-un mormânt nou şi curat;

Să-I dăm şi noi o locuinţă

Un suflet bun, nevinovat.

 

Locul din jurul crucii s-a luminat dintr-o dată. Cea mai pură lumină pe care a văzut-o şi a simţit-o Mihai vreodată. Liniştea şi pacea au coborât asupra lui iar lângă el s-a aşezat Păstorul.

• Ai reţinut cuvintele de la întâlnirile precedente?
• Sunt pregătit.
• Astăzi, de sărbătoarea Paştilor, avem un dar nesperat. Este lumina din jurul nostru. Iată! Au mijit şi zorile! Ce ai văzut în lume?
• În sat părinţii îşi aşteaptă copiii şi sunt în uitare. În cimitir bunii noştrii se roagă şi se uita la noi cu speranţă. În oraş multă lume derutată. Peste tot din ce în ce mai puţină smerenie. Tu ce ai făcut?
• Am căutat căi comune.
• Le-ai găsit?
• Da!
• Te rog să-mi spui.
• Aşa voi face. Când nu înţelegi întreabă-mă. În dimineaţa zilei de 19 mai, în reverie, L-am văzut pe Isus. Mi-a spus: EusuntCelcarevăținlaolaltă. I-am văzut chipul clar. Atât cuvintele cât şi chipul Lui mi-au rămas în suflet şi inimă. Până la acea dată nu am avut nici un vis asemănător. Cuvântul laolată nu exprimă nici pe departe armonia simţită. Nu cunosc un cuvânt care să exprime acea stare. Omul nu a descoperit încă acel cuvânt. Am aflat că Cel care- este- Aceasta, Acesta şi Acela. ^[1] Cuvinte venite din veșnicia Creatorului. Mult timp nu am vorbit cu vreun om despre vis crezând că este de la mine. Un alt om de departe a vorbit despre acelaşi chip, chipul lui Isus, pe care l-a văzut aievea şi a mărturisit public despre El. Am găsit acelaşi chip în cărţi. Am aflat că, astăzi, sunt mulţi care l-au văzut aievea pe Isus. Am hotărât să aduc mesajul la cunoştinţa preotului Domnului. Răspunsul : Cu nimic nu contravine Cuvântului. Prin tine mesajul va deveni public. Dacă este Cuvânt va aduce roade, dacă este glas se va risipi. Pentru mine a fost şi este totul. Am riscat. Venise vremea să fac alegeri.

După câtva timp, pe 14 august dimineaţa, am revăzut acelaşi chip, alcătuit într-un nor, în culori neînchipuit de frumoase. Privirea din vis era de pe Mamelon. Norul s-a deplasat, deasupra satului, către vale. Siretul era mult mai aproape de sat şi mult mai lat decât vedem noi că este. În drumul său a învăluit Mamelonul cu lumina aceasta în care suntem acum noi. Aici inspiraţia şi expiraţia au loc în acelaşi timp în pacea Sa.

De atunci nu am mai plecat de aici. Înainte am cercetat lumea şi am ajuns la rezultate prin ecuaţii. Aici am descoperit că pot ajunge la rezultate mult mai exacte, desăvârşite şi esenţiale.

Ţi-ai pus multe întrebări şi ai multe nedumeriri. Chiar dacă te crezi neînsemnat eşti ţinut laolaltă, iar Cel care, are aceeaşi măsură pentru fiecare ca şi pentru tine sau pentru mine. Dacă Îl recunoşti să nu eziţi ca mine. Să ai mai mult curaj şi să alegi din timp. Îndoiala amâna decizia. Poţi înţelege asta?

• Da, Păstorule. Aproape totul este nou dar pot înţelege.
• Îţi voi spune cum să alegi binele de rău. Dincolo de conceptele de orice natură ale omului există o cale mai simplă şi la îndemâna oricui să diferenţieze clar binele de rău şi să aleagă. Tot ce a făcut omul împotriva lui Isus, în viața și patimile sale, este rău. Astfel, omul a putut să vadă cine este cu adevărat. Tot ce ştia el să facă rău I-a făcut Lui. Niciun rău nu a rămas nefăcut. Astfel Isus a luat asupra sa tot răul lumii, jerfindu-se pe sine şi doar pe sine. În acelaşi timp, înainte şi după patimi, Isus i-a spus omului ce trebuie să facă, dăruindu-i vestea cea bună. Aceasta este binele. Poţi înţelege?
• Îţi reamintesc: Veniţi şi vedeţi din Creştinism, vino şi vezi (ehipassika) din Budism, studiu şi repetare (Mișna) din Iudaism, posibilitatea meditaţiei asupra propriei fiinţe (Qiyama 75:14) din Islamism, ce trebuie să fac, ce trebuie să nu fac din Ateism, se adresează direct fiecărui om. Astfel orișicare om din această lume este legitimat să plece la drum laolaltă și să facă binele. Este chiar ceea ce facem noi aici. Continuă-ți drumul.
• Înţeleg.
• Reflectează asupra întâlnirilor tale cu oamenii de pe Mamelon, inclusiv cu mine (Pastorul conştiinţei tale). Adu-ți aminte că la prima întâlnire mi-ai recunoscut privirea şi ochii. Adu-ți aminte că ai respectat şi îndeplinit îndatoririle tale. Doar așa a putut avea loc această întâlnire. Adu-ți aminte că, atunci când nu ţi-ai îndeplinit datoria în totalitate, nu ne-am putut întâlni şi te-ai întors pe cale. Învaţă că putem merge împreună în laolaltă. Mamelonul este Calvarul, Golgota, locul Căpăţânii satului. Fiecare aşezare are Mamelonul său, fiecare casă are Mamelonul său, fiecare tată, mamă, fiu sau fiică poate urca pe deal şi se poate întâlni cu Pastorul conştiinţei sale în laolaltă. Nu există religii, doctrine, interdicţii, predici, teamă… Nu există nimic care să-i interzică Omului plecarea la drum. Există doar Da sau Nu. Reţine că această lumină care ne învăluie o poţi păstra în sufletul şi inima ta doar laolaltă cu mine în aceeaşi laolaltă ținut (ținută) de El. Aşa se explică faptul că vezi strălucirea crucii. Aşa se explică faptul că mulţi văd strălucirea crucii. Aşa vin visele de la El. Aşa te apropii de El. În laolaltă putem învăţa unii de la alţii şi cu toţii de la El. Pentru toate astea avem tot ce ne trebuie. Priveşte cum, lumina soarelui, se îmbină magic cu lumina pură din jurul nostru. Sunt laolaltă. Suntem laolaltă!

Continue reading „Iosif ROCA: paisprezece” →