STRIGĂT SPRE CERURI

… Seniorule !
DUMNEZEU să-ți țină spiritul viu peste țară !
ieri s-a fost ceasul nașterii tale,
dar nu ți-am scris ieri,
i-am lăsat pe alții !
mereu mi te-am păstrat cum mi te-ai arătat atunci,
în 18 acela de octombrie a lui 1995,
venisem să mi te duc oamenilor …
erai Scânteia, Seniorule !
erai linia de demarcație între oprimat și liber,
erai chintesența democrației spusă în cel mai simplu mod,
iar exercițiul tău social s-a fost impecabil,
dar stâncile pe unde ți-ai lăsat izvorul erau și s-au rămas cumplite …
cumplit și radicalul prin care m-a trecut comunitatea aceea unde mi te-am dus,
aceiași oameni se transformau cameleonic,
dar canimalul e mai ceva decât canibalul, Seniorule …
secunda m-a schingiuit,
ora m-a torturat,
zilele mi-au picurat otravă, anii m-au astupat …
dar nu mi-au stins mirabilul, Seniorule !
iar din trecere mi-am făcut fertil …
și ce prestanță în Scaunul țării ne-ai arătat,
cu câtă demnitate te-ai raportat la timp !
și cu câtă demnitate ți-ai etalat raportul social
cu universitarul șef de opoziție …
cât de viu mi te-ai rămas Seniorule !
m-am stăruit să-nfrunt opreliștile,
m-am străduit cu timpul,
m-am străduit cu oamenii,
dar oamenii mușcau din totu-mi …
nu timpul îmi închidea ferestrele !
nu timpul ușile !
oamenii doar că nu mi-au cerut viză schengen
să le calc instituțiile …
li te povesteam dar îmi răspundeau pereții
și la București, și la Slatina, și la Cluj, și la Timișoara, și la Oradea, și la Sovata, și la Covasna, și la Constanța …
Continue reading „Marin BEŞCUCĂ: Strigăt spre ceruri” →