Nu voi cere iertare…și nu te iert
Uitând de lumea -n care am fost
Am înțeles că viața nu-i un paradis,
Și nu mă scuz de pricini fără rost
La umbra unui foc pustiu nestins.
Să cer iertare nu este clipa potrivită
Chiar de ar fi să-mi fie o ultimă dorință,
Se frânge adevărul peste gloata parazită
Înțelesuri ce cutremură paharul plin de umilință.
Tăcerea mea nu va rămâne infinită
Și nu voi zace într-o boală infernală,
Tu,neîmplinită pe altarul vieții pironită
Amăgirea ta finală, nu a fost paradoxala.
Dar îmi ascult cuvintele -n noapte
Și plânsul mă arde ca un deșert,
Ating clipele pierdute în șoapte
Nu voi cere iertare ,..și nu te iert.
12. o4. 2018
Rătăcit pe drumul vieții
Rătăcit pe drumul vieții, prin bordele şi dezmăț ,
Sau taverne ordinare cu parfum de vinuri dulci ,
Țin pe brațe cucuvele, inorogii în ospăț ,
În afrodism de narghilele, cu cafele de la turci.
Acum, să sparg clepsidra sorții , e târziu..! Nu cred că pot…
Ca nici perfuziile vieţii nu mai au efect cadent,
Mă dezbracă suferința cu dureri atroce-n cot,
Într-o beznă fără margini păcălit de ascendent.
Călător prin trenul vieții, trag semnalul de alarmă!
Schimb macazele de-a valma şi trimit pe dracu-n praznic,
Voi cânta in strună sorții să-mi sădească flori în palmă !
Nu mai vreau iubiri de-o vară, sincer spun…mă doare groaznic !
11 / 9 / 2018
——————————-
George POTIRNICHE (Budescu)