DU-TE VARĂ…

 

Du-te vară…
Mi-ai rănit inima…
Destramă-te în fulgi de nea
şi umbra ta
să se destrame…
Ai fost flacără pe
rugul iubirii şi
n-ai văzut
că-mi arde
cartea sufletului meu.
Du-te vară…
Dragostea mea
s-a topit pe altarul tău…
Sunt naufragiată
la malul serilor albastre,
nu mai am cuvânt,
nu-ndrăznesc să mă ridic…
(metaforic, am gândul în palmă)
să te risipeşti…
În deşert să-ţi fie pieirea…
Du-te vară…
(destramă-te precum
iubirea mea)
du-te vară…
Du-te…

—————————–

Flori GOMBOȘ

4 septembrie 2019

E TOAMNĂ?

 

La poale de
vânt,
primul strop de
ploaie
se sfarmă pe
umeri.
O, tu lacrimă
din cer,
te-aşezi şi-n părul
unde se-mpletesc
toamne
şi-alunecă anii
peste primăvara din
suflet .
Culoarea dimineţii
e mai ruginie
şi drumul mai
alunecos..
Privesc nesfârşitul
prin albul
petalelor de cais,
ninse peste
trupul meu.
E toamnă?
E iarnă timpurie?

––––––––––

Flori GOMBOȘ

1 septembrie 2019