Toamna e o doamnă năzuroasă tare
Cu mine, cu tine și cu fiecare,
Când e-ntunecată și respingătoare,
Când e luminoasă și plină de soare,

 

Toamna e vântoasă de atâtea ori
Pe gânduri ne pune frig mult și fiori,
Ne-mprumută cinic din cămara sa
Și câte-o răceală pentru-a n-o uita,

 

Toamna e bogată, asta nu contest
Și, de rezistență, ne dă câte-un test,
Ne aduce-n dar și flori, și frumos
Dar și brume multe și aer cețos,

 

Toamna ne aduce lacrimi multe-n ochi,
Să nu-ți fie, toamnă, în veci de deochi!
Ne umpli hambare, ne-aduci frig prin case
Și ne-ngheți zurlie ale noastre oase,

 

Ne golești toți pomii și-i lași dezbrăcați,
Iarba ne-o usuci, verdele ni-l salți,
Ne gonești și păsări prin țări depărtate,
Hai, spune-mi tu toamnă, asta e dreptate?

 

Ne-aduci flori pe geamuri, viscol pe la uși,
Haine multe groase, fular și mănuși,
De prin pod scoți sănii pentru derdeluș,
Schiuri și patine, să ne zbori pe sus,…

 

Către alte zări, pleci apoi măreață
Și ne lași în urmă palidă speranță
În iarnă ne lași depresivi și triști,
Prin cele-anotimpuri doar niște turiști!

———————————–

Florentina SAVU

4 septembrie, 2018

Aș fi verde pentru iarbă,
Din culori m-aș face salbă,
Aș fi roșie ca focul
Să împart în jur norocul,

 

Aș fi galbenă-gutuie
Și-n parfum atât de vie,
Aș fi mov precum e via
Când se coace razachia,

 

Albastră precum e cerul
Când ascunde-n el misterul,
Albă precum neaua-n zori
Căzută pe călători,

 

Aș fi flacără și zbor,
Ucenic la un pictor
Cum doar toamna este-n an,
Gratis, fără niciun ban…

 

Aș putea fi ruginie,
Dar și-atât de rubinie,
Mii nuanțe aș îmbrăca,
Dacă-n brațe m-ar lua,

 

M-aș simți și eu utilă
Și-aș stropi cu multă milă
Lumea toată în culori
De cu seară până-n zori,

 

Pe chip zâmbetul i-aș pune,
Să-i fie pe el minune,
La picioare i-aș așterne
Culori multe și eterne…

 

Tu toamnă să nu mă uiți
Și dorința să-mi asculți,
Ia-mă în inima ta
Ca să fiu parte din ea,

 

Să pot vise să-mplinesc,
Și în ele să-mpletesc,
Bucurii și bunătate
Pentru toți, pe săturate!

———————————–

Florentina SAVU

2 septembrie, 2018

Limba noastră este sfântă,
Poeții cu drag o cântă,
O rostim plini de mândrie,
Fiindu-ne trăinicie,

 

Moștenire din străbuni,
Leagăn dulce de minuni,
Visul nostru arzător
Și de bucurii izvor,

 

Este cântecul de doină,
Cules din a vieții beznă,
Este o comoară sfântă
De care nimeni nu uită.

 

Limba noastră este luptă
În ea oamenii cuvântă,
În ea își exprimă mersul,
Vieții sfinte, interesul

 

Din suflet nicicând nu moare,
Oriunde am fi sub soare,
Însetați i-om duce dorul
Și-i vom da prinos onorul,

 

Vom cânta-o cu iubire
Fiindu-ne moștenire
De la cei înaintași
Ce i-au fost, prin luptă, ași

 

Numai prin efortul lor
Devenit-am un popor
Stăpân pe limbă și port
Și nu i-am dat morții ort.

 

Graiul nostru, grai de dor,
Fii veșnic nemuritor,
Respectat în lumea largă
Și-n a noastră țară dragă,

 

Să dăinui cât omenirea,
Vieții să ne fii menirea,
Tot mai mult să te cinstim
Și corect să te vorbim!

———————————–

Florentina SAVU

31 august, 2018

 

Ai obosit doar în trei luni
Și ai plecat rapid,
Lăsat-ai în urmă minuni
În scurtul tău raid.

 

Minuni și noi lăsăm cu drag
Când ne împrăștiem
Dar nu ne-om mai întoarce-n prag,
Oricât am vrea ori vrem!

 

Nu suntem norocoși ca tine,
Nu ne-om mai regăsi,
Visăm doar energii divine
Pe unde-om poposi.

 

Dormi-vom o eternitate
O știm cu toți prea bine,
În urmă ne-or rămâne fapte
Urâte ori senine!

 

Adio vară cu lipici,
În suflet te-oi păstra,
Poate că voi mai fi pe-aici
Când te vei înturna

 

Și dacă nu mă mai găsești
Să-mi pui peste mormânt
Senin și flori multe, regești
Și-o boare smulsă de la vânt!

 

Pe unde pleci să fii divină,
Să dai și să mângâi,
Rămâi a anului regină,
Fii dor și căpătâi!

———————————–

Florentina SAVU

29 august, 2018

Din bobul alb, sidefiu, s-a-nălțat o mândră fată
Îmbrăcată cam sumar și cu păr până-n călcâie,
O priveam năuc, perplex, uluit și deîndată
I-am făcut, spre amintire, cu drag o fotografie.

 

Era mândră toată-n tot, o prințesă din poveste,
Nu-mi venea să cred ce văd, valuri vuiau de nespus,
Simțeam un ceva în mine, simțeam inima că-mi crește,
O citeam doar din privire, ca un sclav mut și supus.

 

Din căsuța ei de os a pășit ca-n vis spre mine,
Cu blândețe m-a privit și ușor m-a prins de mână,
Cu dulceață-n grai și-n vorbe, mi-a grăit numai de bine:
-Vai, voinice, dragul meu, l’-al meu blestem pus-ai frână!

 

Într-o zi înnegurată, când ședeam pe plaja goală,
Un nor m-a răpit bezmetic și m-a dus ‘n-afund de mare,
În perlă m-a prefăcut și m-a-nchis ca pe o boală
În această mică scoică, etanșă și foarte tare.

 

Și-am zăcut pe fund de ape multe veacuri întristată,
Nu puteam să rup blestemul decât dacă un flăcău
M-o găsi și m-o aduce pe țărmul pustiu de-ndată
Și-o dori, când m-o vedea, să devin sufletul său.

 

Iaca minune se-ntâmplă, astăzi m-ai eliberat
Și de-acum m-oi duce-acasă ca mireasă și soție,
Te-oi iubi pănă la moarte din suflet, enorm, curat,
Viața noastră o să fie o nesfărșită magie!

 

O priveam fără de saț, mintea îmi acaparase,
Inima îmi bubuia ca și-un tun în plin război,
O iubire neașteptată cu patimi mă fulgerase,
Eram sub cerul albastru ca doi îngeri amândoi.

 

Perla mea rară și scumpă astăzi îmi este soție,
Destinul m-a răsfățat, când mi-a depus-o în mână,
Așteptăm de-acum și-un prunc alături ca să ne fie,
Viața noastră e un vis plin de magie divină!

———————————–

Florentina SAVU

28 august, 2018

Cu palmele îmi frămânți gândul
Și-l modelezi cum îți dorești,
În sufletul meu ești alintul
Cu care, femeie, mă crești.

 

Stă visu-întins pe pat de flori
Și ochii-ți lacomi îl dezbracă,
Mă trec ne-nchipuiți fiori,
Când cald, când frig de promoroacă!

 

Cu ochii minții mă privești
Și eu zâmbesc cu fața plină,
Alăturea-mi întinerești
Și eu mă simt ca o regină.

 

Cu palmele tale de ceață
Îmi treci prin suflet fluture,
Sub ele simt cum prind iar viață
Precum sub ploi, un brusture!

 

Un fum de dor ne-o înghiți
Și ne-o ascunde sub perdele,
În dans nebun ne-om ameți
Sub ale cerului dragi stele,

 

Noi doi, și visul de iubire
Ne-om regăsi în vers și-n cânt,
Ne-om fulgera cu fericire
Și ne-om privi cu mult alint…

———————————–

Florentina SAVU

25 august, 2018

O pastilă muzicală
Mi-ar fi foarte necesară,
M-ar scula, cert de pe boală
De-o fi iarnă, de-o fi vară…

 

Vreau o pastilă de cânt
Să-mi alin dor și iubire,
Sufletul să mi-l încânt
Cu un pic de fericire!

 

Vreau o pastilă de dans,
Un dans pătimaș, divin,
Să plutesc într-un balans
Spre al cerului senin…

 

Muzica-i o doctorie,
Poate cea mai indicată,
Prin ea te simți mereu vie
Și atât de-adevărată!

 

Muzica-mi este un drog,
Fără ea nu pot trăi
Sau, aș fi ca un olog
Ce pe pământ s-ar târî…

 

Nu vreau dezintoxicare,
Vreau cu ea să mor în gât,
Vreau pastile cu cântare,
Vreau sufletul să-mi încânt!

———————————–

Florentina SAVU

24 august, 2018

Prin ale mele crengi vezi cerul
Albastru pururea, curat,
În mine vei afla misterul
Unui trai neinfestat…

 

Of, oamenii tăi ce îmi fac?
Atâta ură-n ei au strâns,
Mă ciopârțesc…da, nu mă plac
Dar într-o zi vor da în plâns…

 

Ei uită azi de al lor bine,
Că aer le oxigenez,
Că brațele-mi știu să-i aline
Și că îi binecuvântez,

 

Și uită că le țin pe șale,
Cu toată dragostea de ei,
Pământul, să n-o ia la vale
Și să le năruie temei,

 

Mă taie fără nicio milă,
Cu minte clară nu gândesc
Și mă privesc cu multă silă
Când mort, pe jos mă prăbușesc!

 

Veni-va ziua însă când
Vor regreta nemila lor,
Când cerul va porni urlând
Cu răzbunări de ploi și nor…

 

Priviți-mă cum chiar susțin
Planeta-ntreagă, deci pământul,
Cum brațele-mi de heruvim
Vă protejează cu dor, gândul!

 

Cum? Banii să primeze-n viață
Și în derâdere s-o luați?
Veni-va timp fără speranță
Și socoteală o să dați,

 

Să nu vă plângeți de nimic,
Să nu vă plângeți că natura,
Fără de milă și cu sic,
Își va schimba întorsătura,

 

Ați poluat bietul pământ
În fel și chip, nu se mai știe,
Cum să vă pierdeți ce-aveați sfânt,
Pentru trei zloți în pălărie?

 

V-a potopit pe toți gunoiul
Pe care-l aruncați oriunde,
Curând juca-va tontoroiul
Prin ale râului reci unde,

 

Nici apă nu veți mai avea,
Nici hrană bună, sănătoasă,
Până și cerul s-o schimba
Iar voi veți fi plini de…angoasă!

 

Hai, luați măsuri de pe acum
Și nu mai schilodiți natura
Àltfel, cu tristeți v-o spun,
Viața v-o lua-o de-dura!

———————————–

Florentina SAVU

23 august, 2018