Am învățat …
Am învățat că-n rugul care arde-n noi,
se înviază și se moare,
cum pacea înseamnă și război,
cum fără tine și toamna mea mă doare
și cum zăpezi se prăbușesc în noi,
când ezităm să numărăm până la doi.
Am învățat că macii nu-s numai flori în lan,
că sunt o vară, ce-n mine o mai am,
că munții poți să-i muti cu o iubire,
că alfabetul nu e un snop de litere -n
Citire
că poate fi și anotimp când eu te pot citi
și-n ploi,
când fiecare literă dansează flacără
în noi …
Am învățat să știu, să te trăiesc minune,
să te găsesc în fiecare gând și-n rugăciune,
să-ți număr și secundele când pleci și taci,
să zbor, născându-mă în tine când te înalți…
Am învățat ce n-am visat vreodată c-am să pot,
să-mi fii fântână când mi-ești sete și izvoare
și… Universul tot
și să mă dori când Rai te doare
și-acum și-n ploi și-n vara viitoare…
Tu să mă ierți …
(Din vol. FILE DE JURNAL)
Tu să mă ierți când strig peste zăpezi,
ningându-te să nu mă pierzi,
atunci mă rog și-n iarnă eu mai cred,
strigându-te să nu te pierd…
De nu te văd o candelă în vise tulburi,
mă rătăcesc în spaima celor singuri…
De nu te simt în miez de gând,
un plâns îți sunt, în fiecare rând ;
mă frâng în mănăstirea fără de icoane
și strig cât pot: ajută-mi Doamne !
De nu te beau apă curată din fântâni ,
mă tulbur tău , mai multe săptămâni …
De nu te aflu-n gări un călător fără bilet,
te simt sub coastă, o lamă de stilet …
De n-ai croi poteci să-mi fii în zori,
n-aș îndura atât de mult să dori,
n-aș cheltui secunde pe tristeți,
ci iar te-as naște, în zorii altei dimineți…
Tu ,tu să mă ierți când ning doar lacrimi;
și-atunci eu te iubesc, să nu te clatini !
————————-
Elena NEAGU
18 ianuarie 2019