DUMINICA FLORIILOR

 

FLORILE sunt mlădiţe de Primăvară ce poartă-n petale surâsuri de-nceputuri.

FLORILE sunt veşnicii multicolore ce cădelniţesc miresme ţărânei patrafir.

FLORILE sunt lacrime de îngeri căzute peste oameni, prelinse peste fluturi.

FLORILE sunt Cosânzenele naturii ce ţes covorul Ierbii de mii de ani în şir.

 

FLORILE sunt încântarea ochilor, parfumul sufletului dulce şi inimii comoară.

FLORILE sunt coliere de curcubeie răsfrânte, potire sacre, sublimele altare.

FLORILE sunt bucuria serafică cu care Creatorul ne-aduce iarăşi primăvară.

FLORILE sunt psaltirea pământului ce-aduce armonie în noi, în toţi şi-n fiecare.

 

FLORILE sunt stelele poienii, mărgăritarele dorinţei, suspinul, minune repetată.

FLORILE sunt poemele viselor noastre adăpostite-n inimile doldora de iubire.

FLORILE sunt primele sclipiri ale Creaţiei şi zorii primelor rostiri în lume totodată.

FLORILE sunt psalmii de foc ce-aprind la viaţă glia, fiinţele şi-ntreaga omenire.

 

FLORILE sunt sclipiri sublime care ard şi ele se ridică de parcă sunt stindard.

FLORILE sunt rostiri de îngeri, cântece de leagăn, alaiuri caste de mărgăritare.

FLORILE sunt străbunii şi strămoşii, hotarele neclinte ce-n Vatra noastră ard.

FLORILE sunt rugă şi mătănii, şiragul de martiri şi crucifix şi sacra închinare.

 

RUGĂCIUNEA FLORILOR

 

   „Plăpând ghiocelul/ ieşind din zăpadă/ Strigă: „Tatăl nostru…”/ Ca lumea să-l vadă.// „Care eşti în ceruri…”/ Şopti floarea-soare/ Şi-un val de lumină/ Căzu pe răzoare…// Smerit busuiocul/ Cînd vîntul îl mînă/ Şi-i scutură roua/ „Sfinţească-se…-ngînă.// Cînd „numele-ţi „ spune/ Trist, Ochiul de bou,/ Nu ştii de-a fost şoaptă/ Sau numai ecou…// Albastră ca cerul/ O Nu-mă-uita/ Spune: „’Mpărăţia/ Să fie a ta”.// Şi „Facă-se voia”/ Suspină-o camee/ Călcată-n picioare/ Pe alba alee…// Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Duminica Floriilor” →