fericire
te-am trăit preț de câteva poeme
aici la mine-n ograda cu vise a Soarelui
cuvinte respirând clipa îmi izvorau din piele
eram un rug aprins în carnea zilei
dincolo de anotimp de lume de prejudecăți de blesteme
te-am trăit preț de-o beție albastră
lichide stelele-mi inundau orbitele dorinței
trupul cerului își metamorfoza constelațiile
și mă năștea mereu în zodia brațelor tale
irepetabil
te-am trăit preț de-un sărut
așa cum primăvara sărută prin verde de iarbă trupul pământului
așa cum ape învolburate-n furtună
cutremură înalță afundă sfărâmă
corăbii navigându-și destinul
te-am trăit preț de-o privire
ochii mei deveniți guri flămânzite
și
adânc însetate
te-au sorbit
cu toți porii papilelor
te-au redimensionat atât de fidel pe retina sufletului
încât
oricând te-aș putea reda
la fel de întreg
lumii!
te-am trăit
fericită sunt
că acum
viețuiești
în mine
hârtie de calc
ziua mi s-a așezat pe chip precum o foiță de calc
degetele orelor îmi creionează pe ea
conturul
meticulos
exact
insistă în dreptul ochilor
nasului
buzelor
adâncesc bine
până spre durere
imobilizare impusă
respirația agonizează
intră în
stare de alertă
lovește cu pumnul în pereții de sticlă
exagerat de securizați
ai clipelor
ajunge!
ochiul ținut deschis își sângerează lacrima
încă puțin
copia e gata
se aude din culise
eliberarea întârziată
face o nouă victimă
foița imprimată
mâine va completa
cartea mea
de istorie
ieri
cu lumină îmi hrănește bătăile inimii poemul tău
și ziua e-un cerc care mă respiră-ntre coaste