Am pornit pe cărările întortocheate ale vieții dorite a fi fără obstacole, repede aflând că adesea, doar bunele intenții sunt presărate cu fericirea mult dorită. Dacă am ceva de reproșat, doar că nimeni nu m-a întrebat sau consultat de vreau sau nu. Abia intrat în viață, aflând că bețele și pietrele pot rupe oasele, cuvintele însă, pot zdruncina sufletul.
Ofiţer superior în armata română, pensionar, fac parte dintre cele 27 de personalităţi omagiate în cartea de aur a fostului Institut Geografic Militar. Primul evreu, posibil şi ultimul care a semnat o hartă românească în noua sa proiecţie geografică, numeroase participări la importantele lucrări de dezvoltare a obiectivelor României.
Am apreciat și prețuit dar și beneficiat de prietenia sinceră a multor oameni,scriitori citând doar câțiva: Dr. Madelaine Davidson, George Astaloș, Ștefan Dumitrescu, Bity Cragiale, Dr. Iulius Iancu, M. Brateș, H. Aramă, Marius Mircu, Carol Isac, Simona Kiselevschi, Hary Ross, Bianca Marcovici, Ivan Lungu, Paul Leibovici, Ion Cristofor; caricaturiștii: I. Covaci (coleg), Eduard Mattes, I. Grisaru și mulți alții de-ar fi să-i nominalizez.
Consacrarea a venit între timp de la cititori, numeroase diplome și premii care au încununat mulțumirea sufltetescă a eforturilor materiale și morale. Am moştenit-o pe mama pe care o văd în amintire aplecată asupra unei cărţi imediat ce avea o clipă de răgaz. Apoi profesorii, școala, restricțiile timpului, schimbările survenite, participarea la serile literare din liceu, primele încercări, acrostihurile dedicate colegei de bancă, primele dezamăgiri, intrarea într-o armă de elită a armatei, cariera și mult dorita pensionare.
Cât de simplă pare o viață trecută. Primii pași, un manuscris dat spre citire colegului și prietenului scriitor George Astaloș și Marius Mircu mi-au dat curajul de a scrie apreciind că scriu cu sufletul și nu cu tocul. Am avut fericitul prilej de a-i cunoaște și discuta, locuind cândva aproape de scriitorii George Călinescu, Demostene Botez și prin ei cunoscându-l pe Victor Eftimiu la anii tinereții.
Dorința era până nu de mult, de a-mi ridica o statuie, fie și bust, dar m-am mărginit meritelor și posibilităților și mi-am comandat un timbru spre a călătorii în lume, fie și după…. De un real ajutor în propagarea și aprecierea scrisului meu mi-au fos cronicile de specialitate semnate de domnii George Roca, Dragoș Nelersa, Teșu Solomovici, Paul Leibovici și mulți, mulți alții cărora le mulțumesc și pe această cale.
Continue reading „Berthold Tellu ABERMAN: Taina scrisului – Scrisul uneori, o taină a sufletului”
„Nu se poate prevedea încotro va merge destinul.