Scriu despre această monografie cu deosebită plăcere, căci, ascultând vocea localităților Ștorobăneasa și Beiu, am auzit vocea Țigăneștiului meu natal, aflat la distanța unei aruncături de băț. Citind despre vatra satului strămoșesc, am trăit bucuria de a reîntâlni multe elemente comune. Mi-a sfârâit inima, cum se spune prin aceste locuri, când s-a desfășurat înaintea ochilor frumusețea specifică acestor plaiuri. Sunt locuri care se adresează mai ales celor care i-au frământat lutul din care ne-a plămădit Domnul, au respirat aerul pentru primul țipăt al venirii în acest mic univers și au băut apă din fântâna acestui tărâm. Aceste profunde valori de suflet au intrat în plămada ființei noastre. Am reîntâlnit elemente comune ale cadrului istoric și geografic, ideea  existenței milenare a așezărilor umane pe aceste meleaguri și perpetuarea vetrei strămoșești, supuse prefacerii veşnice, lege a tuturor celor pământești. Am văzut cu ochii minții aplecarea spre muncă a localnicilor, renumita lor vitalitate, graiul specific, influența benefică a familiilor boierești și câte alte aspecte comune desprinse din cele 379 de pagini ale volumului.

La această bucurie se adaugă și o aleasă prietenie pe tărâm literar cu rigurosul istoric și critic literar, profesorul Nicolae Dina, și cu fostul meu coleg de facultate la renumita Universitate clujeană „Babeș-Bolyai”, profesorul eminent Badea Negreanu, ambii având, ca specialitate, limba și literatura română, autorii volumului „Comuna Ștorobăneasa, Teleorman. Istorie, cultură, tradiție, neamuri. File de monografie” (Editura „Armonii culturale”, Adjud, 2019). Am avut satisfacția de a reîntâlni prin ei dragostea și prețuirea pentru sat, adevărata sinteză a neamului, spațiul în care zac taine nepătrunse și nebănuite. Și dacă adăugăm și bogăția aspectelor de viață, satul este, de fapt, o adevărată enciclopedie.

După cum se vede, dezvoltarea uluitoare a științei și tehnicii din zilele noastre, dar și fenomenul globalizării aduc rapid multe și profunde schimbări. Monografiile sătești vor fi cele care vor duce în timp inestimabile mărturii ale valorilor  aflate acum pe cale de dispariție.

E un merit deosebit al autorilor acestei monografii că și-au dat mâna ca, împreună, să scoată la lumină pentru posteritate această lucrare monumentală. Ei au adunat cu răbdare și pricepere aspecte cu semnificație majoră, dar și unele, aparent la prima vedere, prea puțin importante, dar care au ajutat să închege într-o logică evenimentele petrecute de-a lungul timpului și să afle firul roșu al evoluției acestor comunități.

Pentru această monografie a fost nevoie de o muncă titanică timp de patru ani și mai bine, trecând prin rigoarea științifică, cu ancorare la „istorie, cultură, tradiție, neamuri”, așa cum menționează autorii chiar pe prima copertă. Ne putem imagina truda culegerii datelor făcute pe teren cu pasiune, cu obiectivitate, cu sinceritate și un deosebit spirit de observație și discernământ. Ne putem imagina ce a însemnat munca de documentare urmată de redactarea textului sau de câte zeci de ori s-a revenit asupra acestuia și a introducerii atâtor fotografii (peste cinci sute de imagini). Ca să îndeplinești aceste condiții, trebuie să fii mai mult decât un profesor de limba română. Trebuie să fii, înainte de orice, un om cu o largă viziune, să fii dedicat acestei munci, să ai o mare dragoste pentru plaiurile natale și câte altele nu se mai cer.

La o bună parte a lucrărilor și-au pus umărul în mod serios și ceilalți membri ai familiilor lor, atrași de farmecul acestei munci, pe cât de anevoioasă, pe atât de profundă în trăiri. Cu toții au lucrat cu multă răbdare şi mult sacrificiu, o muncă fără preget, care nu îngăduie nici răgaz, nici descurajare. Și ar mai fi încă multe  de adăugat  la prezentarea acestui  volum, precum  editarea foarte ingrijită, datorată scriitorului-editor Gheorghe A Stroia  și a valoroasei prezentări  a acestei monografii, cu titlul „MONOGRAFIA COMUNEI ȘTOROBĂNEASA-TELEORMAN” sau UN NOU „RESTITUTIO IN INTREGUM” AL SATULUI ROMANESC EUROPEAM.

În acest volum, Nicolae Dina, cunoscutul istoric și critic literar teleormanean,  cu multe aprecieri pentru activitatea sa, exersat să desprindă cu ușurință abilitățile și harul autorilor prezentați, a căutat adevărul cu rigoare și a menținut echilibrul judecăților de valoare, rămânând constant în încadrarea sa în apolitic. Prezentarea informațiilor este făcută într-un limbaj adecvat, stăpânit cu siguranța unui spirit trecut printr-o serioasă cultură, solidă și lucidă, cu un ochi format și sigur.

Celălalt autor, directorul școlii și profesorul de limba română și istorie, Badea Negreanu, s-a simțit legat de aceste locuri cu întreaga ființă. N-a părăsit comuna Ștorobăneasa din prima zi de catedră și acolo a rămas și astăzi, după pensionare. Cu mulți ani în urmă, a început să noteze aspecte care au stat pe rampa așteptării până s-au întâlnit cu celelalte informații ale fostului său elev și apoi coleg de catedră, Nicolae Dina, prins și el în acest vârtej al îndemnurilor sufletești care își doreau  împlinirea și limpezirea în rostiri luminate. Omul și profesorul-director Badea Negreanu, pentru implicarea sa în actul educațional, social, economic, cultural, mai precis, în toate domeniile vieții sătești, a primit de-a lungul anilor nenumărate premii, titluri, distincții… În localitate și în zona din apropiere, numele său este de un necontestat prestigiu, iar sătenii i-au arătat prețuirea și prin acordarea numelui său școlii din localitatea Beiu.

Pe amândoi autorii, eu îi văd, alături de preoți, ca demni urmași ai dascălilor satelor de odinioară, dascăli formați în lumina vestitei noastre școli românești antebelice.

Continue reading „Elena BUICĂ: Laudatio pentru monografia comunei Ștorobăneasa” →