SIGMA

 

Călătoresc prin gânduri

ca un fascicul spre ziua de mâine,

străpung impermeabilul zid al tăcerii

cu speranță și zeci de mii de cuvinte.

În urma mea leg coarde,

crucilor de azi le asociez martirii de mâine și,

fac noduri între ce a fost și ce va fi.

 

Ostenesc prin ale mele mâini

două, universuri să conectez.

De ar fi să visez cu tine la noapte,

în liniștea de după ultimul apus de Soare,

Sigma, regenta vieții și doamna omului

însumează-mi tinerețile în cosițele vârstnicului.

Burghezia sufletului este albia ce-mi umpli

cu ecuația ta de-a pururea variabilă,

tot ce am făcut până acum a pornit de la frumos

și a devenit reverie întruchipată, cei doi ochi

iubitori care privesc spre cosmos.

Tinde, șir de aur, precum tind și eu spre nesfârșit,

străpunge însuși destinul fiecărui om

care a murit în ziua promisă altui chip!

 

Prin gânduri nu mai contenește a sta

corabia spiritului meu,

vrea a se duce în zările străine

alături de infinita rază de Dumneze

 

 

AGAPIA

 

Este natural, firesc, uman

să vrem să cuprindem totul,

să mărturisim că este greu de cuprins,

pentru a creste bucuria,

pentru a ne apropia cumva de neatins.

Eu cuprind la fel, dar mă mir cât e de simplu

să te țin în brațe pe tine,

să mă las acoperit de Tine,

să ajung să împlinesc profeția firii noastre,

de oameni – lumini superbe de sub astre;

să iubesc o lume ce te cuprinde pe tine;

să mă las cuprins de o lume

care vrea să iubească inclusiv și pe mine.

Tu, și Tu sunteți lumea mea cea frumoasă,

iar eu mă străduiesc să fiu lumea voastră,

măcar pe puțin atât de frumoasă.

 

 

FLORILE GÂNDULUI

 

Pentru a fi un om plin,

nu trebuie decât să lași încet

cugetul să lege cu fibra ființei tale,

și cu prețioasele științe ale lumii

flori ale gândului în minte și în suflet.

 

Continue reading „Andrei OROS: De la Sigma la Sequoia (poeme)” →