Tu ai venit ca să-i înveţi pe semeni
cum pot să se-mplinească prin iertare,
fiind în astă lume de asemeni
plin de-o nemărginită îndurare.

Şi toate astea numai prin credinţă
se pot îndeplini întotdeauna
când simţi că poţi ca în a ta fiinţă
să potoleşti prin ea chiar şi furtuna.

Iubeşte sincer, fără să îţi pese
că cei care urăsc, în jur abundă
şi-ai să găseşti şi suflete alese
care iubirii tale-o să-i răspundă.

————————————–

Anatol COVALI

București

21 ianuarie 2019

Ştii că atunci când clipele dispar
tot ce-ai făcut e-un mare în zadar
ce te va spulbera în nicăieri
nerămând în urmă-ţi niciun ieri.

Te uiţi în jur şi vezi numai deşert
lipsit de viaţă, mare şi inert,
nu-ţi mai apar, măcar din când în când,
fete morgane-n zări pustii dansând.

Şi, Doamne, cum să nu fii trist când ştii
c-ai vrut să fii şi nu o să mai fii,
că tot ce-ai adunat trudind febril
poartă pecetea cruntă: Inutil !…

————————————–

Anatol COVALI

București

20 ianuarie 2019

Eu am crezut mereu şi-am fost convins
că pot să fac tot ce-mi trecea prin minte
şi că nu am să fiu nicicând învins
cât timp îmi fac săgeţi din înainte.

Încrederea în mine mi-a fost scut
şi m-a păzit spre-a merge mai departe,
fără să-i dau eşecului tribut,
dorind ca de victorii să am parte.

Las anii să se ducă unde vor.
Eu mi-am propus s-ating cu mâna ţelul
croindu-mi de pe-acum un viitor
pe-al cărui pisc să îmi înfig drapelul.

————————————–

Anatol COVALI

București

19 ianuarie 2019

Cum să vină gerul clănţănind din dinţi,
plin de îndârjire şi de ură,
când ştie că-n minte am gânduri fierbinţi,
iar în suflet primăvară pură ?

Cum să-mi biciuiască crivăţul hain
trupul bântuit de forţe stranii,
când pline de visuri către mine vin
clipe noi care-mi preschimbă anii ?

Cum să-mi fie teamă că printre nămeţi
am să rătăcesc pentru o vreme,
când simt că în mine un puhoi de vieţi
nu-ncetează-n ele să mă cheme ?

————————————–

Anatol COVALI

București

18 ianuarie 2019

Mi-au fost ursite însă două haruri,
care m-au scos din primele coşmaruri,
ce mă doreau în sfera lor captiv,
şi ţelul l-au schimbat definitiv.

Pot spune că sunt mândru că în ele
am fost mereu culegător de stele,
pe care le-am sculptat necontenit,
până ce-am vrut să iasă a ieşit.

O viaţă împlinită şi deplină
m-a-mbrăţişat cu blânda ei lumină,
dar dacă-am fost învingător mereu
e pentru c-am pus umărul la greu !

————————————–

Anatol COVALI

București

17 ianuarie 2019

Am vrut şi n-am primit ce mi-am dorit.
Mereu ceva s-a-mpotrivit la toate
dorind ca să aleg drumul greşit
şi resemnat să spun că nu se poate.

Dar m-am luptat şi nu am fost înfrânt.
Mi-e scutul spart şi spada este ruptă,
însă nu-i nimeni pe acest pământ
să mă învingă într-o dreaptă luptă.

Mi-e sufletul vânjos,inima-n piept
are în ea iubirea ca putere,
iar de la gânduri ne-ncetat aştept
curaj nemăsurat să îmi ofere .

————————————–

Anatol COVALI

București

16 ianuarie 2019

Totu-n jurul meu este superb,
plin doar de extaz şi bucurie.
Zburd din pisc în pisc precum un cerb
şi nu-mi pasă ce va fi să fie

E-un acum pe care îl trăiesc
cu iubire şi cu pasiune,
copleşit de gândul că-i firesc
să îmi pară-o splendidă minune.

Nu va mai fi mâine şi nici ieri.
Voi trăi un azi cu clipe stranii,
ce-mi va-nveşmânta în primăveri
gândurile, visurile, anii !…

————————————–

Anatol COVALI

București

16 ianuarie 2019

Stau şi-ţi admir divinul har în care
simt că zâmbeşte însuşi Cel de Sus,
ce-a pus pe fruntea ta o sărutare
şi-n braţe un destin ciudat ţi-a pus.

Stau şi-ţi admir ideile sublime
care din geniul tău superb irump,
ritmul perfect, desăvârşite rime
şi tot ce-n poezie este scump.

Stau şi-ţi admir fantastica prezenţă
ce n-are nici măcar o umbră-n ea,
fiindcă nu poţi să tulburi o esenţă
ce-a fost şi este şi-o să fie stea.

————————————–

Anatol COVALI

București

15 ianuarie 2019

Mi-e drag

 

Mi-e drag să stau cu tine împreună
sporovăind de toate câte-au fost,
să ne-amintim zâmbind de vremea bună,
care prin noi a dobândit un rost.

————————————–

Anatol COVALI

București

14 ianuarie 2019

 

 

Nu am uitat. Povestea minunată
va străluci superb în viitor,
neîncepând nicicând cu-a fost odată,
ci părând vie-aproape tuturor.

Nu am uitat. O astfel de iubire
se împlineşte rar pe-acest pământ,
arzând într-o deplină împlinire,
fiind mereu necontenit frământ.

Nu am uitat ce mare pasiune
ne-a mistuit,cum mistuie şi-acum,
când rugul încă n-a ajuns tăciune
şi-n flăcări nu se-arată niciun fum.

————————————–

Anatol COVALI

București

13 ianuarie 2019