MÂINILE ACESTEA
Mâinile acestea,
Mâinile acestea murdare
Aceste mâini
În care s-au strâns toate gunoaiele lumii;
Mâinile acestea
Cu care am spart toate clepsidrele lumii,
Aşezându-le apoi peste nisipul căzut
Aceste sensuri
Unul spre dreapta şi altul spre rău.
Acestor mâini,
Acestor fluturi,
Cu care am iubit toate femeile lumii;
Acestor mângâieri,
Acestor dezmierdări,
Să le spunem păcat.
Aceste prelungiri ale trecutului meu,
Mâinile acestea
Din linia vieţii cărora, odată a răsărit un arbore;
Aceste negaţii
Prăbuşite pe răni,
Aceste umbre, deschizându-se rar,
Mâinile acestea murdare
Aceste mâini…
Da, Domnilor, au început să scrie,
De acum
Aceste mâini
Au început să iubească.
DIN CÂTE VECHI PARFUMURI…
Din câte vechi parfumuri
Ce-am strâns la pieptul meu,
Al tău parfum
Ce parcă-i de tine-mbogăţit,
Mi s-a-ncuibat alene
În sufletul căznit…
Timid la-mbrăţişare,
Învăluind mereu,
Sălăşluind cu umbre,
Cu patimi şi-amintiri,
Prin crivăţul ce uscă
Şi florile de miri,
Umblând cu paşi uşori
Prin ce a fost umblat,
Înmiresmând pustiul,
Puţin, cât i s-a dat…
Înmugurit din zgura
Trecutelor iubiri,
Al tău parfum
Ce parcă-i de mine odrăslit,
Mi s-a lipit de suflet
Ca visul împlinit…
––––––––––-
Alin RADU
Cluj-Napoca
15 decembrie 2017