Alexandru CRISTIAN: Varietate (poezii)

VARIETATE

 

Aruncă dragostea ta spre mine

Aruncă părul tău în ale mele vene

Aruncă sărutul tău spre soare apune

Aruncă ochii tăi spre genune.

 

Scapă-mă de aici și acolo

Scapă-mă de lumea de dincolo

Scapă-mă de acordurile unui solo

Uitat demult într-un loc…acolo

 

Sărută-mă cu mare dor

Sărută-mă cu foc mistuitor

Sărută-mă până simt că mor

Sărută-mă pe un nor…

 

Pleacă de aici din viața aceasta

Pleacă din lumea și cu asta basta

Pleacă spre stele, spre nori, aceasta

E ultima mea rugă…năpasta

Rupe-o și gata…

 

 

RĂTĂCIRE

 

Ți-a nins argintul pe frunte

Te-a plâns luna pe al ei dor

Eu m uit spre cer, din spate

Văd o umbră ce seamănă cu a mea.

 

Al vieții de apoi, al vieții de mâine

Nu mai vrei să vii la mine.

Eu te arunc în groapa existenței

Deși mă rogi ca asceții, esenței

Noastre să-i mai dăm o șansă

Nu pot, nu vreau, sunt în transă…

 

 

VERS ARUNCAT PE O PAGINĂ

 

Pagina albă o scriu

Cu sânge și dor

Mă uit la trecut

Și zâmbesc cu un ciudat

Dor de uitare și nepăsare

Totul a fost undeva

Poate cândva vom uita.

 

Continue reading „Alexandru CRISTIAN: Varietate (poezii)”