VIROZĂ DE VIAȚĂ
În viață azi, de viață fii bolnav
Așa, încât să nu te poți trata
Să arzi în focul ei atât de grav
Îndrăgostindu-te, să nu știi limita.
Să te rotești în vals de primăvară
Să zbori în albul florilor de mai
S-alergi desculț prin rouă, -a căta oară
Iar cerul albăstriu să-ți pară rai.
În zbaterea oceanului gigantic,
Dansând febril pe-un colț ciobit de stea,
Plantează astăzi zâmbete, romantic,
Pe pleoapa celui ce e-n fața ta.
N-ai teamă de căderi si de eșecuri,
Din ele trambuline poți să faci,
E-atât de omenesc să ,,calci pe becuri”,
Și îngeresc când doare rău să taci.
S-alergi în zori de zi prin cruda ceață,
Lăptoasei bezne să-i zâmbesti frumos…
Viroză incurabilă de viață,
Ce sufletul ți-l face sănătos.
PRIETENILOR MEI DIN DEPĂRTARE
Am observat că-n lumea asta mare
Când eu mă simt un pic mai necăjită
Sunt oameni buni la mare depărtare
Ce-ar vrea să mă știe fericită.
Ei au în suflet raze de lumină
O inimă de-o bunătate rară
Putere-mi dă privirea lor senină
Când mă inundă lacrima amară.
Sunt picătură proaspătă de viață
Un curcubeu pe bolta cea cerească
Un strop de rouă dis-de-dimineață
O floare fină ce vrea să înflorească.