Tu ești cel mai frumos poem
Cel mai frumos poem al meu ești doar tu,
scris în nopțile geroase de iarnă, la gura sobei
în timp ce flăcările îmi dansau ca niște baiadere,
dezlănțuite de ascunsele lor patimi.
Te-am pictat peste cuvinte, în zile de toamnă
ploioasă, în sufletul meu răsărind ca un curcubeu,
soare strălucitor din petale de vis și dor,
cu raze de bunătate în puritatea gândurilor.
Te-am scris de atâtea ori pe ciorne, aruncându-le
cu tot ce aveam în suflet, lăsând doar vidul iluziei
să se aștearnă peste ochii orbi, ce n-au reușit să vadă
dincolo de adevăr… Te-am sculptat în piatra
timpului ca pe o Galatee, așteptând scânteia care
să-ți dea viață prin bătăile inimii mele.
Te-am scris, pictat, sculptat în sufletul meu,
de ani de zile mereu, jucându-mă cu așteptarea
în nevisare și nesperanță, ca o renunțare.
Cel mai frumos poem al meu mi l-a dăruit generoasa
toamnă, în toată strălucirea sa, atunci când
te-am regăsit ascuns de inima mea printre himere…
poem de iubire scris pe cartea destinului.
—————————–—–
Sofia Doina GAVRILĂ
25 octombrie 2019