Țara „pierdută”
Edelweiss
Nu știți unde mai este o țară
Noi îi spunem patrie, cu dor
Frumoasă, ca o primăvară,
În care acum speranțele mor?
Nu ați văzut și niște codri?
Azi în ei, viețuitoarele plâng,
Furați acum de marii lotri
Cu sufletul întinat, nătâng!
Parcă erau și niște fabrici
Trudea mulțimea de norod,
În patria noastră zilnic, aici,
Acum le facem doar prohod!
Cândva o cloșcă cu pui de aur
Ciugulea pe-al nostru pământ,
Și-aveam atunci și un tezaur
Azi doar pământ pentru mormânt.
Mai erau și oameni zâmbitori
Cu fețe radioase, calde, senine,
Devenit-am popor de gânditori
Purtând toți grija zilei de mâine.
Care prestidigitator înzestrat
Făcut-a toate astea să dispară?
Suntem un popor veșnic damnat
Să purtăm pe umeri grea povară?
Voi sunteți un neam ales români,
De Dumnezeu, mereu viteji să fiți,
Ne cheamă glasurile din străbuni,
A sosit timpul să nu mai dormiți!
—————————–
Sofia Doina GAVRILĂ
5 noiembrie, 2o18