Praful uitării
La moara timpului, Cronos macină
zilele, transformând în praful uitării
clipele frumoase cu arderi de-o secundă,
țipătul noului născut, în imnul bucuriei
urmat de recviem, totul atât de fulgerător
încât atunci când începi să vezi sau să auzi
ai nevoie de dioptrii sau proteze auditive.
Ce trist, nici nu reușești să înțelegi, să simți,
trilul privighetorii, șoaptele frunzelor sub biciul ploi,
freamătul de codru când mugurii plesnesc,
dezvelind miezul verde mustind a dorință de viață,
de soare, de lumină… crisalidă cu dorință de
zbor spre astre, așteptând să-i crească aripile…
Prea repede devenim imuni la sentimente umane
uitând că, mai devreme sau mai târziu timpul
ne transformă în amintiri, peste care se așterne
praful uitării…
—————————–—–
Sofia Doina GAVRILĂ
25 aprilie 2019