Nemăsurat stă timpul în fluturi și cireșe,
în geamanduri sihastre
prin țărmuri fără val,
perfect e doar un ram ce-și leapădă
strigarea în chezășie de cădere,
a florilor ce scuturându-și oful ancestral
se fac la rândul lor un ram
efemeridă fără vrere,
nemăsurat și veacul ce tace printre luturi
adăpostind morminte si învieri
cu har,
din oase si efigii cernute prin echere
de norduri ispășite în umbre de nimic,
se fac azi ziduri surde pe temelii funebre
si cad cu varul sorții prin praful
unui demon, ce umblă gol de ființă pe
margini de Corint,
psaltirilor nescrise stau pustnici peste
buze ce nenumite-n dune,
pustiuri făr’ de oaze se fac fântâni de sete
pe drumuri de golgotă, la ce bun
coroane cu moaște si cu spini când din
mulțimea toată doar unul se înnoadă
pe cruci neaplecate de moarte si de
chin?
Nemăsurat doar visul, agățătoare-n aer
prin rod de primăvară,
se face-n melci si iarbă, în sărbători pascale
cu blidul nepătat, în posturi cu aripe
pe ceruri nevăzute cu zări pe ulicioare
ce nu se văd de lanuri, singurătăți pestrițe
înmormântări de plopi,
doar el, umilul vis la porți fără un nume si
case într-un număr pierdut prin buzunare
si-n luciul unui ghioc,
nemăsurat si versul ăsta stă princiar în
rime, în cratime pompoase doar l-or vedea
cretinii ce și-au uitat poeții în lumea asta
mare, în sfinții goi sub straja,
vândutelor tiare pe capete de Ane închise
în pereți!…
————————–
Simon JACK
Aprilie 2019