***
Dați-vă pace oameni buni
puneți-vă degetele arătătoare pe inima
cuvintelor,
între voi nu șade decât raiul pierdut
din cruzimea poftei de întuneric
și un Adam desculț de el însuși,
femeilor le spun să-și cruțe coasta
neîmpărțită-n trei, să aprindă lumânări
în frunze să curețe pomii de idei
și colțul de-ntuneric să-l umple cu prunci
nu cu mâini întinse,
dați-vă iubirile după stele
să v-amintească de ele în fiecare noapte
zidiți-vă în ziua de mâine cea pe care
n-o veți mai ști,
aruncați unul în altul cu piatră de sare
astupați-vă auzul cu strigătul pustiului
și beți din apa preaplinului nor
după ploaie,
lăsați pisica neagră să fete cu spatele la
voi când vă iubiți nu vă mai omorâți
poeții cu ochii voștri prea deschiși,
încarcerați omizile bolnave și fluturii de
molimă insulară
dați-vă nume de ieslă când vă odihniți
sub tavane prea grele,
faceți hore peste câmpuri neînflorite
jucați cu piciorul gol, udați cu sudoare
genunchiul ce fuge de la voi la dreapta
nevăzutului închinați rugina fierului în
netrebuință dați-vă cuvântul între voi
și faceți-vă frază neterminată scrisă între
două ceasuri ce nu mai bat în vremea
vorbitului cuneiform!…
Mi-aduni…
Mi-aduni fluturi străbuni
din pofta-nvechită cât surle de fum
osanale în brațe ce-ți știu
îmblânzirea,
m-aduni și pe mine
sac fără fund de la margini gândite
în edenul tău răscolit tot mereu
de Fatime,
sunt cneazul tău bând din urma picioarelor
tale născând urme pe aerul șters
dintre icoane andine, mi-aduni
platoșele atingerilor din nopți ferite
de lume,
mă sui peste tine întinsă pe rugi
demon cu viață din stele ascunse de vreme,
îți lași buze dulci pe inima mea
mi-aduni toți bobocii orhideelor negre
cu care am miruit necăderea,
te lași în mine părere de cruci
dezvelind profanarea coapselor rele
purtând între noi un foc în spelunci
ce plutesc în două trupuri de vrere.
Păsări
În alb-negru
pe griul crivățului ce urlă din ierni travestite
târziu în columne cu ochi,
Alice prorocește
in țara minunilor printre mateloți
imbrăcați cu straie din purpură vie,
pe luciuri de ape
timpul se joacă-ndărăt cu duhuri stârnite
de-o sută de sori și pacea din
ranița goală,
plouă deodată și ninge-ntr-un loc
ce poartă nume de fată,
de sus cad libere bolți
cu pene și aripi de păsări suind…
zboruri chircite
pe-o ultimă rază!
————————–
Simon JACK
Israel
Noiembrie 2019