Gânduri duminicale
Rostogolite din gura ta
miruind geometria tăcerilor vacante,
cuvintele devin frunze uscate
la sfârșit de toamnă
fără parfumul gutuilor,
un exces de toacă
bate-n furca minții dimineți monahale
cu tine pe genunchiul inimii
infofolită în bruma dorului
de noi,
două clopote pe un singur stâlp
timpul,
corb înfometat cocoțat pe ardoarea umbrelor
ce ne trec pragul ochilor
a ne face clepsidre de fum învăluind
miraje dezbrăcate de iluzoriu,
rostogolite pe oftatul duminicii
de post la cer,
zborurile visurilor legate cu busuioc înflorit
se pierd ușor în plenitudinea aripilor
descălțate de plutire,
și tot ce-i ușor împietrește imponderal
in nimburi de serafimi
cu numele noastre întoarse pe dos…
La prima oră
Onomatopea nopții se pierde-n ochiul tău deschis pe trupul dimineții,
veghez statuie din moalele luminii
să-ți fie visu-n piatră răsărit
incălecat pe unicorni de ierburi neaflate
tu știi a glăsui soarelui nostru
in limba maimuței fără vina nașterii,
colbul-mătase al țărânii mele
il împrăștii peste zorii patriarhatului
meu, boltă de cer peste feciorelnică
Întrupare
din tine fac azi la prima oră zi liberă
de meridiane și iti închin la picioare
tot orientul ascunderii mele
printre nuferi plutind între macii roșii
ce ți-i prind după ureche.
————————–
Simon JACK
Israel
Noiembrie 2019