Columna
Pe columna înlemnirii stau
bondari furioși pe mierea fagurilor
adormiți,
strigăte în alb din ziduri ridicate din dorință
fac ecourilor vremii
adăpost de ponegriți,
fuge umbletul stihie, nălucire pământie
arborând neinfinitul
ridicări din burta mamei împruncesc
nemărginituri,
îngeri noi cu aripi ronde împânzesc de nașteri
bolta când
din stofa nepieirii dumnezei
ne ocolesc!
Chipuri…
chipuri, profiluri
Sarmisegetuza unică hologramă
a suspinelor de după durere,
descărnarea zorilor
în stomacul pelerinului în dezlegare
la pește,
Oracole de duminică
două paralele de cocori
în ziua de după
afrodisiacele cu mâinile în buzunarul
analfabetului de vedere…
Lăuta
iubite
lăuta aripilor tale îmi face noaptea
paranghelie de caviar amorf,
cântecul ghearelor intonează imnul năvoadelor
aruncate peste golurile
insinuărilor din podeaua avalului
spre curgerea implorărilor
în door,
iubite
lasă lăuta să cânte singură
ultimul vers al unui Cupidon
răpus de…stratosferă!…
————————–
Simon JACK
Februarie 2020