Mă plouă cu liniști fluide din cer
fereastra visului udă clipește-n obloane
de fier,
nemișcarea e crudă, mansardă umbroasă
in ropotul ploii, asfalt pentru îngeri
cu capul prin nori,
Plouă și-n flori peste șoapte sub vâsc
o gură sub arcă de plug
bea din pământ urgii roditoare ce stau
si se plâng în pietre banale,
in liedul din ploaie, miorițe din stâne
vacante se cântă din fluiere albe,
Duminică-n ploaie,
mă văd larg trecând tunelul odihnei
sub candelă goală,
am și-o umbrelă din sufletul tău clandestin
când îmi umblii solară în rană,
plouă nefrânt între cercuri de vânt
eu si cu mine fredonăm pentru sine
curgând, peste amfore strâmbe
un descânt citadin…
————————–
Simon JACK
14 aprilie 2019