Aş vrea

 

Aş vrea să îi dau timpului timp,
Durerii plăcere,
Chivotul să pot să nu îl ating.
După legile sacre,
Să pot să mă port în mare tăcere
Pe urmă, să-nvăţ să mă sting.
Aş vrea pe-o orbită bolnavă de ura,
Să pot să împart timpul plăcut,
Inima-n piept aş vrea să mă ţină,
Mică, plăpândă, ca la început.
Nu vreau tristeţi inutile,
Nu vreau nici zboruri
Cu arpi crescute-n pământ.
Aş vrea să mă pot ţine de tine,
Şi ieri, poate ieri,
Îmi spui cine sunt.

 

Drac sau înger?

 

Cu aripa lui,
Un înger,
M-a luat de lângă un drac.
M-a dus undeva mai departe.
L-am întrebat;
– Chiar îţi sunt drag?!
Mi-a scos dintr-un ochi toata lumina,
În creier mi-a aprins doar un opait,
Mi-a spus:
-Sărută-mi la picioare, ţărâna !
Sărută şi glia!
Am sărutat:
-Vezi, din înger,
Tu m-ai făcut
Prin supunere-ţi,
Drac!

 

Acum, eu te-ntreb şi pe tine,
La fel ca pe mine,
În fiece zi:
– Tu crezi că sunt un drac sau un înger?
Oare ce-oi fi?!

–––––––––––

Simina PĂUN-MOISE

11 iulie, 2018