Raiul iadului
Alergam prin raiul iadului…
Vechile garduri îmi împrejmuiau durerea
Şi-n jurul lor, dansau lupii flămânzi.
Urlam la lună să mă țină trează,
Din palme să le dau apă sa bea.
Marea se învârtea, se rotea,
Munții se rostogoleau,
Iar lupii strigau frenetic….
Mă strigau pe nume,
Cerându-mi îndurare în fața lunii.
Trasam linii cât mai drepte
În mijlocul raiului.
Mă învârteam,
Când pe un picior, când pe celălalt,
După urletul lupilor.
Iar luna…luna, a început să sângereze….
Ochii îmi sunt mari
Şi în palme se strâng picăturile sângerii.
-Luați voi, lupilor și beți luna…
Apoi, mă beți pe mine,
Din mijlocul raiului iadului!
Mă beți, din dor de mine,
Mă beți, sorbindu-mă gând cu gând.
Lăsați doar urma mea în smoala iadului,
Din raiul pe care îl trăiesc.
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
10 octombrie, 2018