Silvia FILIP: Poesis

Când ești cu mine…

 

Când ești cu mine

Sunt cameleon de sentimente,

Mă scutur prin frunze de dud

Să simt cum îmi iau energia

Din verdele iubirii tale.

Când ești cu mine

Am pietricele în buzunare,

Cum sunt bomboanele mentolate,

Ce-mi descătușează simțurile

Și-mi gâdilă cerul gurii…

 

Așteptarea nu doare

Așteptarea nu doare în încheietura

Din fermoarull inimii mele

Așteptarea nu doare în bărbia

Cusută cu pale de vânt…

Așteptarea nu doare în gâtul

Încordat de dor

Așteptarea nu doare în ochii

Albaștri din stor.

Așteptarea mă doare

Chiar și când ești cu mine…

 

 

Nuferi violet…

 

Nuferi violet ai pus la macerat

Într-o cupă cu înghețată

Ai admirat ikebana creată…

Nuferi violet stropiți cu cerneală de caracatiță

Ai prins în postavul din geam

Și i-ai dirijat pe tapetul de fum…

Nuferi violet mi-au umplut saci de gânduri

Nuferi violet s-au pitit printre rânduri…

 

 

Marea fierbe…

 

Marea fierbe ca o șampanie amestecată

Cu căpșune strivite în hău de marmeladă.

Marea am turnat-o într-un pahar de sticlă

Cu pești și căluți de mare scoși la plimbare

În mare am dizolvat zahăr brun

Și-am plimbat-o pe aripi de lăstun,

Să cunoască nemărginirea,

Și să-și răspândească iubirea…

 

 

Scrie-mi ce vrei…

 

Scrie-mi ce vrei…

Stând pe un covor țesut la război

Aliniază ideile colorate din firele carpetei.

Scrie-mi cu pene de pescăruș

În plastilina trupului meu

Scrie-mi cu ochi în lacrimi,

De bucuria regăsirii

Scrie-mi că m-ai adunat

Alături de un fir de nisip

Păstrat în clepsidra cu miere polifloră…

———————————–

Silvia FILIP

14 martie 2020

 

 

Lasă un răspuns