În urmă cu câteva zile, mă aflam în exercițiul funcțiunii prin parohie. Ca să ajung repede la biserică de la o pomană, iau un taxi. Amabil, șoferul se bagă în vorbă cu mine pe o temă meteorologică. Pe nevăzute, ajungem la biserică. Dau să plătesc și constat că nu pusese ceasul. În fine, îi plătesc sumă cerută și înainte să cobor îi zic:
– Domnu șofer, luați și plasa asta cu mâncare.
– De ce?
– Ca să mâncați și dumneavoastră ce mănâncă popa.
Uimit, omul nu a vrut să primească, în prima fază, crezând că este o glumă. Săracu, s- o fi gândit că nu este posibil ca să de-a popa de la el. Eu continui:
– Domnu’, nu vreți să mâncați ce mănâncă popa?! Bine, o să o mănânc eu.
Șoferul, zâmbind îmi zice:
– Nu, nu, părinte, o iau. Bogda’ proaste. Săru mâna.
– Așa vezi! Să mâncați cu poftă. O zi bună.
P.S. Acum, între noi fie vorba, omul s-o fi gândit că plasa e plină de cotoaie, dar cum era zi de post, nu avea decât doi colăcei aproape calzi, o casoletă mică de iahnie de fasole, un păhărel de plastic super mic de colivă, un baton de rahat și trei măsline.
Bune pe vremurile astea.
———————————–
Sebastian Cătălin HOGEA, preot păcătos
20 Decembrie, 2018