Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVIII(2018), nr. 384(16 –31 Octombrie)
Dragii mei enoriași!
Risipirea Neamului. A mai murit un bătrân și a mai rămas o casă pustie în satul meu! A mai murit o bătrână și altă casă pustie s-a adăugat pe listă. A murit unul și l-au găsit după o săptămână în casă. A murit una cu telefonul în mână, cu televizorul aprins. Spera să poată să-și anunțe copiii de departe, sau să-i vadă la televizor! Mulți închid ochii, suspinând că nici ultima dorință nu li se poate împlini, aceea de a-și vedea copiii lângă ei în ultimele clipe. Poezia lui George Coșbuc e mai actuală decât oricând, căci ea traduce suspinul și șoapta atâtor bătrâni: ,,Așa vrea, poate, Dumnezeu,/Așa mi-e datul sorții,/Să n-am eu pe băiatul meu/La cap, în ceasul morții!”
Cauți un om să lucrezi ceva cu el și nu găsești. Cei care ar mai vrea să muncească nu mai pot; cei câțiva care ar mai putea, nu vor. O brumă de ajutor social îi face pe câțiva să ,,declare grevă”. Cârciumile funcționează în plin, de dimineață până după miezul nopții. Oameni ca brazii se distrug de pe o zi pe alta, înghițind băuturi îndopate cu chimicale. Familii se destramă din cauza alcoolului. Copii sunt tot mai puțini. În școală cântă cucuvelele. Pământurile sunt nemuncite. Nu mai are cine să le muncească, nu mai pot să le muncească, fiindcă prețurile lucrărilor au depășit posibilitățile celor mai mulți. Animalele sunt tot mai puține. Câmpurile care altădată erau încărcate de recolte de toate felurile, de pomi și de lume, de vite și de cântece, astăzi sunt pustii. Te mănâncă șerpii și și te aude nimeni țipând.
Generațiile de mijloc sunt duse departe, peste hotare, iar altele peste mări și peste țări. Au luat cu ele și copiii, și bucuriile, și jocurile, și cântecele, și prosperitatea, și speranțele. Copiii de departe învață în școală și în societățile în care trăiesc alte limbi. Doar acasă mai vorbesc limba română. Copiii lor nu vor mai ști limba română. Își vor aduce aminte că bunicii lor povesteau că au venit dintr-o țară numită…. România! Despre revenire la locurile natale, despre o restabilire a românilor tineri la ei acasă, în România, e greu de vorbit. De pe ecranele televizoarelor și nu numai, ,,profeții” vremii noi au grijă ca să modeleze tinerelor generații o mentalitate neîntâlnită în istoria Neamului: disprețul față de tot ce-i român și românesc, pe de o parte, mirajul depărtărilor, pe de altă parte. Corespondez cu români plecați demult de aici și le plâng de milă, înțelegând cât suferă la anii bătrâneții, când simt mai mult ca oricând șubrezeniile vârstei, gheața străinătății și lipsa acută a unui ,,Acasă”.
Seară de seară, de aproape treizeci de ani, privim la televizor un circ de mahala, cu certuri ca la ușa cortului, cu arestări și dușmănii, cu ,,descoperiri senzaționale”, din care aflăm că unul a furat mai mult decât altul din vistieria țării, că una câte una din bogățiile țării ia drumul străinătății. Auzim de tot felul de contracte și convenții păguboase pentru Țară. Parcă am fi blestemați să avem parte mereu de negociatori fără pic de patriotism, de dragoste de Neam și de Țară. Mințile cele mai luminate se duc departe să lucreze pentru alții.
Străinii au cumpărat pământurile cele mai bune ale țării, firmele străine folosesc mâna de lucru ieftină de la noi, pentru a acumula bogății peste bogății. Industria noastră a fost calificată drept ,,morman de fier vechi” și a fost dată la fier vechi. Acum cumpărăm de la alții de la avioane până la ace cu gămălie. Piețele gem cu fructe și zarzavaturi aduse din toată lumea, numai din România nu. Rar vezi câte o băbuță cu câte ceva de pe acasă, vrând să vândă ca să-și ia o pâine. Îi trebuie însă multe acte, analize, condiții pe care nu le poate împlini și din cauza asta stă pe la colțuri și roagă pe unul, pe altul, să-i cumpere și ei ceva din marfă.
Școlile s-au desființat de prin sate. Mai este câte una în satul de centru al comunei. În fiecare an profesorii tremură de teamă că-și vor pierde locurile de muncă, fiindcă nu se realizează numărul minim de copii, pentru a se întruni clasele necesare. Programele școlare se schimbă tot mai des. Cobai suntem cei vârstnici, cobai sunt și copiii. Experimente peste experimente fac ca superficialitatea să caracterizeze pregătirea intelectuală a copiilor. Am prins școala ,,veche” și școala ,,nouă”. Pentru mine școala a fost muncă, multă muncă. Astăzi trebuie să fie distracție. Lecțiile să devină o joacă, profesorul un artist, care să știe să-i distreze pe copii și în felul acesta să le trezească atenția. Facebook-ul a devenit profesorul numărul unu al celor mai mulți dintre copiii noștri. În loc de discipline care să le fie necesare în viață, în pregătirea lor ca oameni și creștini, li se introduce educația sexuală începând cu grădinița. Tot mai multe eleve devin mame încă de la 12 ani. La asta suntem pe primul loc în Europa!
Populația țării scade mereu, de la un an la altul. Peste cinci milioane au plecat în străinătate. Ne concurăm cu Siria în privința emigrării, numai că în acea țară este război de mulți ani. Cei rămași se împuținează pe cale naturală, cu fiecare deces, cu fiecare accident, cu fiecare crimă, cu fiecare sinucidere! Am mai pierdut populație în vremea marilor conflagrații, în special în Primul și al Doilea Război Mondial. Au murit în ele peste un milion de fii ai nației, dar locul lor a fost ocupat în câțiva ani de tinerele generații ce s-au ridicat. Au murit mulți prin pușcării, prin lagăre, dar golurile s-au completat repede. De data aceasta locul celor plecați nu mai poate fi ocupat de alte generații tinere, fiindcă ei pleacă împreună cu copiii, ori pleacă să-și nască pruncii pe alte meleaguri și rămân acolo definitiv. Aici cine va ocupa spațiile rămase pustii? Arabii? Africanii? Chinezii? Doamne ferește!
În fața lui Dumnezeu neamurile, popoarele, nu sunt adunături de indivizi, turme de oameni. Fiecare neam își are o misiune în istorie. El se naște, crește, se dezvoltă, își împlinește misiunea și apoi dispare. Poporul, Neamul este ca un mecanism, ca un motor. Fiecare membru al lui este o piesă. Unul e volan, altul roată, altul șurub, altul șaibă sau garnitură. Nimic nu e în plus, nimic nu e în minus după iconomia divină. Ori, dacă din Neamul acesta au fost aruncați la tomberon, prin avorturi oficiale, în ultimii treizeci de ani, peste douăzeci de milioane de prunci, au emigrat în țări străine peste cinci milioane, cum mai poate să meargă bine mecanismul acesta românesc? Câte genii, câți oameni capabili, câte creiere luminate, nu am pierdut numai în felul acesta? Încercați să luați din motorul unei mașini jumătate din piesele care-l alcătuiesc și apoi porniți-l. Merge, nu?
Auzim mereu de ședințele forurilor superioare ale țării. Oare, se știu acolo aceste probleme? Vrea cineva să facă ceva pentru a nu lăsa Neamul să se risipească și Țara să nu se destrame?
Europa, Europa, cât te-am dorit și cât ne-ai dezamăgit!
*
Familia în proverbele românești(III). IX. Efectele. Căsătoria schimbă radical viața celor doi. În proverbe regăsim aproape toate efectele căsătoriei, pe care le cunoaștem din studiile teologice, cât și altele în plus. Dintre acestea menționăm:
- unirea desăvârșită întru legătura dragostei: ,,A fi un suflet în două trupuri”(II, 448); ,,Căsătoria cât de dulce, multe necazuri ne aduce, când unirea lipsește. N-o pierde din casa ta”(VIII, 267); ,,Ce a legat Dumnezeu omul să nu dezlege”(VI, 661); ,,Cei căsătoriți când într-o unire bine vor petrece amândoi până la sfârșit, cum unul moare îndată celălalt se duce după el”(VIII, 269);
- redistribuirea muncii: ,,A casei greutate deopotrivă apasă pe toți în parte”(VIII, 229); ,,Mare jug la om jugul căsătoriei, dar cu dulceață îl purtăm”(VIII, 268);
- revizuirea comportamentului: ,,Amar celor ce calcă datoriile nunții”(VIII, 425);
- ajutorul reciproc: ,,Cămașa bărbatului, muierea se-nțelege”(VIII, 357); ,,La nevoie se cunoaște prietenul și la boală nevasta”(IV, 499);
- înscrierea familiei în evidențele statului și ale cerului: ,,Căsătoriile sunt scrise în cer”(IV, 301);
- nașterea de copii: ,,Creșteți și vă înmulțiți, zis-a Domnul către omul, când pe pământ l-a zidit. Seminția voastră fie ca nisipul mării. Celui ce aceasta nu-i place, ca pomul ce rod nu face se taie și-n foc s-aruncă dup-a Domnului poruncă. De-aceasta să te îngrijești”(VIII, 268); ,,Cu măritișul norodul îl înmulțești, dragostea o întărești și pe Domnul îndatorezi, că porunca Lui urmezi”(VIII, 380); ,,Din rea căsătorie, răi copii se așteaptă”(VIII, 269); ,,Precum pe tine altul te-a născut, naște și tu pe altul ca lumea să se ție”(VIII, 396);
- creșterea și educația copiilor: ,,Ce e mai frumos la vedere? Decât a vedea pe mamă cu copilul în brațe și cu furca la brâu”(VIII, 372); ,,Dulceața căsătoriei – să-ți vezi pe copii împrejurul mesei tale”(VIII, 269);
- fidelitatea: ,,Credința la căsătorie cum se smintește, toată dragostea lipsește. De asta mai mult să te îngrijești”(VIII, 268); ,,Măritișul te leagă de mâini și de picioare”(IV, 444); ,,Nu mi-s cununat cu el”(IV, 327); ,,Nu-s cununat cu nimeni”(IV, 327);
- primirea de daruri de la oameni și de la Dumnezeu: ,,De la mine puțin, de la Dumnezeu mult”(VI, 679); ,,Mulți aleargă la nuntă, dar numai ginerele se folosește”(IV, 519); ,,O dată e nunta!”(IV, 529);
- mângâiere și încurajare reciprocă: ,,La orice întristare muierea dulce mângâiere aduce”(VIII, 355); ,,Leac la rană muierea cea bună”(VIII, 354);
- bucurie și fericire unanimă: ,,O nuntă posomorâtă e ca o babă gârbovită”(IV, 527);
- maturizarea soților: ,,Omul când se însoară, își mai pune o doagă”(IV, 392); ,,Viața necăsătorită/ la bătrânețe e cea mai urâtă”(IV, 484);
- împlinirea rânduielilor creștinești în caz de deces: ,,Nicicum să nu rămâi necăsătorit, ca să nu piei nepomenit”(VIII, 268);
- fericirea: ,,Căsătoria, să te rogi la Dumnezeu cu fierbințeală, ca să-ți fie ție spre fericire”(VIII, 267).
*
Sfaturi părintești. Din învățăturile Sfântului Tihon de Zagorsc spicuim câteva cuvinte de folos duhovnicesc: ,,Emigranții călătoresc fără odihnă dintr-o localitate în alta, dintr-un sat în altul, dintr-un oraș în altul și toată averea mobila o iau cu ei. Acești oameni se numesc emigranți. Tot așa și creștinii adevărați, care au în inimile lor credința vie, ca o făclie, emigrează cu inimile și cugetele lor din lumea aceasta în celalalt veac; ei se nasc în lume, dar se strămută în Patria cerească. Despre aceasta, Sfântul Pavel, vasul ales al lui Hristos, spune dimpreună cu toți credincioșii: „Cetatea noastră este în Ceruri, de unde și așteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos” (Filip., III, 20). Noi trăim cu trupul pe pământ, dar cu sufletul ne suim la ceruri. Acolo a mers Domnul Hristos, Capul nostru; într-acolo ne grăbim și năzuim cu suspine și noi, mădularele Lui. Într-acolo a mers Începătorul nostru, Domnul Iisus Hristos, într-acolo privim și noi și Îi urmăm. El ne atrage într-acolo, ca pe ai Lui. Acolo este Patria noastră, acolo este casa noastră, acolo este moștenirea noastră, acolo este avuția noastră, bogăția, cinstea, slava, mângâierea, bucuria și toată fericirea noastră. Noi nu căutăm în lumea asta decât cele absolut necesare”.
*
Mama. În poezia lui George Coșbuc cu acest titlu se pot regăsi mulți dintre românii de azi. Iat-o:
,,În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară –
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.
Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.
Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.
…O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti –
– „Ce vezi?î întreab-o fată.
– „Nimic… Mi s-a părut aşa!
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.
Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
– „Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!
Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat –
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!”
*
File de jurnal – 26 mai 1982. ,,Ieri am avut conferință la Severin. A prezidat episcopul-vicar Damaschin Severineanul. S-a discutat despre agricultura actuală și perspectivele sale în actualul cincinal. Gargariseală! Au luat mulți cuvântul și au început să prezinte treptele pe care a urcat agricultura pe verticalele timpului. E caraghios și stupid să vezi oameni în toată firea vorbind una și gândind alta.
Inspectorul de la Culte, Dl. Gh. Hâncu mi-a spus că a vorbit cu mitropolitul Nestor despre cartea mea Coloana Infinitului, vol. I. Mitropolitul ar fi afirmat că prefața parcă ar fi făcută de un activist de partid.
Episcopul Damaschin mi-a spus că mitropolitul mi-a aprobat solicitarea de a nu participa anul acesta la cursurile de îndrumare misionară, dar că anul viitor nu voi mai putea să mă eschivez. M-a felicitat pentru carte, apoi mi-a spus:
– Am remarcat multe afirmații gratuite, care nu sunt compatibile cu profilul spiritual și intelectual al unui preot. Ai un fel de exprimare, de gândire și un vocabular care nu ne sunt specifice nouă. clerului. Nu cred că era necesar să faci atâtea afirmații de tip marxist cu privire la înaintașii culturii noastre. Ei au fost oameni religioși până în măduva oaselor, fiindcă aceasta era specificitatea epocii în care au trăit. A-i coate din epoca lor, înseamnă a-i răstălmăci sau a-i falsifica.
– Prea Sfințite, i-am spus, aveți perfectă dreptate și sunt întru totul de acord cu observațiile Dvs. Aș vrea, însă, să vă amintesc faptul că eu am venit cu sacul cu grăunțe în spinare la moara Dvs. Nu numai că mi-ați închis ușa în nas, dar mi-ați și încuiat-o. Atunci mi-am luat sacul și m-am dus la moara vecină. Am măcinat acolo, iar uiumul a trebuit să-l și plătesc acolo. Era firesc, nu?
– Vrei să spui că ți s-a cerut să scrii așa?
– Nu mi s-a cerut, ci eu am cerut indicații, pentru a face un lucru care să poată trece prin toate vămile. Nu-l făceam eu, îl făceau alții. Știți, pentru mine tiparul e precum aerul și apa și, ca să am acces la el, sunt în stare să accept sacrificii și riscuri.
– Nu trebuie să crezi că e cineva la revistă la noi, care te stopează. Dacă au fost mai demult asemenea oameni, acum nu mai sunt.
– Mi-ar place să fie după cuvântul Dvs., însă realitatea….!
Trebuie să înveți să aștepți. Înaltul are un stil aparte de lucru. Programează revista pe câte cinci ani înainte. Dacă se întâmplă să vii cu un material care să se încadreze tematicii unui anumit număr, îl bagă sigur, dacă nu, aștepți!
– Vă mulțumesc și, dacă voi mai avea vreodată vreun material disponibil, s-ar putea să-l dau și la revista mitropoliei!”
*
Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG): 6.740 lei; Domnul Stănciulescu Cristian din Germania, fiu al satului Bârda și Domnul Mema Dumitru din Balș(OT), fiu al satului Bârda: câte 150 lei; Domnul Ionașcu Marian din Londra, fiu al satului Malovăț: 140 lei; Domnul Dăncilă Daniel din Bistrița (MH), Domnul Papavă Sebastian din Malarișca(MH), Domnul Anton Cheată din Tr. Severin, Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin, Domnul Dorca Constantin din Tr. Severin, Doamna Buzatu Dana din Tr. Severin, Doamna Zamfirache Cornelia din Craiova(DJ): câte 100 lei; Doamna Chipară Liliana din Sibiu: 70 lei; Domnul Ciurel Valentin-Marian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna Blujdea Lucreția din Tr. Severin: câte 50 lei;
Doamna Paicu Domnica din Malovăț a mai adăugat 140 lei la contribuția de cult, totalizând 320 lei; Domnul Claudiu-Valeriu din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând 200 lei; Domnul Almichi Constantin din Malovăț a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând 200 lei; Domnul Meilă Nicolae din Malovăț a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 155 lei; Doamna Căprioru Maria din Malovăț a achitat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 55 lei; Domnul Ciurel Valentin din Malovăț a adăugat încă 50 lei la contribuția de cult, totalizând 110 lei;
Pentru colecta privind Parohia Valea Plopului am mai primit câteva ajutoare, astfel: Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin: 200 lei; Pr. Stănciulescu Alexandru și Doamna Bobocel Filofteia din Tr. Severin: câte 100 lei; Domnul Borugă Mihai, Domnul Dima Vasile, Domnul Pera Dumitru, Doamna Vasilescu Ioana, Domnul Ungureanu Constantin din Malovăț, Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin, Doamna Nicolae Victoria din Tr. Severin:câte 50 lei.
Le mulțumim tuturor! Dumnezeu să le răsplătească! Colecta se încheie la 15 noiembrie.
*
Respectând tradiția parohiei noastre, dorim să donăm câte o carte fiecărei familii din parohie și celor din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100 lei în perioada 1 decembrie 2017-30 nov. 2018. Era o problemă dificilă sub aspect economic, fiindcă prețurile la hârtie și la tipar au crescut foarte mult. Iată că Dumnezeu ne-a întins o mână de ajutor prin oamenii Săi. Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG) s-a oferit să suporte dânsa costul acestor cărți. Face acest gest nobil ca o faptă bună pentru sufletul său și pentru pomenirea scumpilor săi: mama, Prof. Sofia Dobrescu și fratele, Ing. Gabriel-Cristian Ionescu. Pentru aceasta a donat suma de 6.740 lei. Îi mulțumim cordial! Dumnezeu să-i răsplătească jertfa!
Am dat cartea, Dicționarul proverbelor religioase românești, vol. II, la tipografie și sperăm că, începând cu data de 15 noiembrie, să începem distribuirea ei.
*
În cursul lunii octombrie am donat pâine participanților la slujbe, astfel: 7 Oct.(Bârda): 132 pâini; 14 Oct.(Malovăț): 316 pâini; 21 Oct.(Bârda): 214 pâini; 26 Oct.(Bârda): 96 pâini; 28 Oct. (Malovăț): 224 pâini. Așadar, în luna octombrie au fost donate 982 pâini. Totodată, s-a vândut pâine cu prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel: 7 Oct.(Bârda): 668 pâini; 14 Oct.(Malovăț): 35 pâini; 21 Oct.(Bârda): 585 pâini; 26 Oct.(Bârda): 404 pâini; 28 Oct. (Malovăț): 26 pâini. Așadar, în luna octombrie au fost donate 1.718 pâini.
*
Plăți. În această perioadă, am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 7.600 lei tipografiei pentru cărți; 3.550 lei protoieriei pentru lumânări; 1.900 lei brutăriei pentru cele 2.700 pâini donate și vândute în octombrie; 597 lei materiale pentru magazia de la Malovăț; 577 lei impozit; 288 lei grinzi și cherestea pentru magazia de la Malovăț; 253 lei materiale pentru cișmeaua de la cimitirul din Bârda; 235 lei protoieriei pentru cărți, reviste, cărbune; 100 lei transport cărți; 50 lei curent electric; 50 lei internetul și altele mai mici.
Am predat 195 kg ceară fabricii de lumânări a episcopiei. Ceara a provenit din topirea resturilor de lumânări de la cele două biserici.
*
Lucrări la biserici. – Lucrările la magazia de la Malovăț înaintează greu, dar bine. Domnul Nistor Petre se străduiește să îmbine problemele personale cu grija de a duce la bun sfârșit această lucrare de interes obștesc.
– Un fiu al satului Bârda, care nu dorește să i se știe numele, s-a oferit să suporte toată cheltuiala pentru construcția unui gard la fațada bisericii de la Bârda. Dumnezeu să-i răsplătească! E vorba de 26 metri. Gardul va fi construit din fier forjat fixat pe soclu de beton armat. Studiem problema, ca să găsim soluția cea mai avantajoasă sub aspect financiar și să realizăm un gard frumos și rezistent, care să rămână pentru următorii 100 de ani. După aceea vom vedea cu ce-l înlocuim.
*
Nedeia de la Bârda. Domnul primar Ing. Ion Michescu se străduiește după puterile sale să reînvie unele tradiții ale satelor noastre. Așa, bunăoară, cu prilejul fiecărei nedei din satele comunei noastre a adus câte o formație de muzicanți, care au făcut ca să se adune atât locuitori ai satului în cauză, cât și musafiri din alte sate și să încropească, atât cât se mai poate, horele de altădată. Așa a făcut și anul acesta pentru Bârda. Pe lângă formația de cunoscuți muzicanți maturi, a adus și un grup de mici artiști de la Palatul Culturii din Tr. Severin, care au prezentat un frumos program de cântece și jocuri populare, expunându-și, totodată, și costumele populare de toată frumusețea.
*
Excursii – pelerinaje. La o dată încă nestabilită, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Prislop. Va costa 45 lei/pers. Continuăm înscrierile.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 383, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 30 oct. 2018, ediție on-line (http://www.observatorul.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 30 oct. 2018, ediție on-line (http://armoniiculturale.ro); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare(MM), 6 nov. 2018, ediție on-line (https://moaraluigelu.blogspot.com/2018/11/scrisoare-pastorala.html); Familia în proverbele românești(II), în ,,Națiunea”, București, 4 nov. 2018, ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); Obrazul însângerat, în ,,Națiunea”, București, 2 nov. 2018, ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); în ,,Omniscop”, Craiova, 8 oct. 2018, ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Ofertă de carte – octombrie 2018, pe blogul ,,Sfatul bătrânilor”, Craiova, 10 oct. 2018(http://www.sfatulbatranilor.ro); în revista ,,Singur”, Târgoviște, 2018, 20 oct., ediție on-line(https://revistasingur.ro); în ,,Revista Logos și Agape”. Timișoara, 28.10.2018, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro);
Parohia noastră a publicat sau a republicat în această perioadă câteva cărți, astfel: Pr. Cătălin-Sebastian Hogea, Gândurile unui preot pribeag; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Stat și Biserica în Banat și Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Amintiri din paradis;
*
Patriarhia Română ne-a comandat un număr mai mare de exemplare din cartea preotului Dvs., Stat și Biserică în Banat, iar Mitropolia Banatului din cartea Călăuză biblică.
*
Zâmbete. ☺Puțini au auzit de Războiul Țuicii. Și, totuși, a existat un asemenea război la 21 sept. 1788, în zona Caransebeș – Domașnea. Imperiile Otoman și Austriac erau în război. Iscoadele austriece aduceau vești că turcii pregătesc în sudul Dunării o mare armată, cu care să atace Banatul pe la Orșova, pe Valea Cernei. Împăratul Iosif al II-lea a pornit în fruntea unei armate de 100.000 de soldați să le țină piept turcilor. Au făcut Marele Cartier la Caransebeș. Armata era formată din soldați proveniți din numeroasele popoare ce intrau în componența Imperiului Austriac. Comunicarea între soldați era foarte dificilă, fiindcă fiecare își cunoștea limba lui. Puțini soldați știau mai multe limbi. De la Caransebeș a fost trimis un pluton de husari unguri, călăreți, în recunoaștere. Satele de la Orșova la Caransebeș fuseseră evacuate. Fiecare localnic își luase ce putuse din gospodărie și fugise din calea turcilor. În sate precum Domașnea și Cornereva se făcea multă țuică și oamenii n-au putut să ia cu ei și butoaiele cu țuică. Unele surse spun că husarii ar fi găsit o șatră de țigani, care le-a vândut câteva butoaie de țuică. Cel mai sigur este însă că husarii au găsit în beciurile caselor părăsite țuică. Cert este că s-au pus vârtos pe băut. Întârziind prea mult să se întoarcă, au îngrijorat conducerea armatei. A fost trimis un pluton de infanteriști pe urmele husarilor. Aceștia și-au găsit camarazii și au vrut să bea și ei, dar ceilalți s-au opus. De la ceartă s-a ajuns repede la bătaie. Au început să tragă cu puștile unii în alții. Consemnul era tocmai focul de armă. În caz că observau trupe turcești, trăgeau câteva focuri de armă, le auzeau cei din spate și așa se ducea vestea că se apropie pericolul. De data aceasta s-au auzit multe focuri de armă și a fost alertat grosul armatei. A început imediat înaintarea. S-a lăsat întunericul. Ajungând la locul încăierării și neînțelegând adevărul, de frică, de buimăceală, de întuneric, soldații au început să tragă în dezordine. Lipsa de comunicare, disciplina precară, frica, au făcut ca soldații armatei austriece să se bată între ei cu înverșunare până dimineața, fiecare fiind convins că se luptă cu turcii. Dimineața era câmpul plin de 10.000 de morți și printre ei nu era nici un turc. A fost cea mai rușinoasă pagină din istoria armatei Imperiului Austriac.
*
Anunț. Au sosit calendarele pe 2019. Avem suficiente, pentru toată lumea. Costul: 5 lei/buc. Numai cine nu vrea nu ia. Vă rugăm să nu luați din piață sau de la colțul străzii.
*
Program. În cursul lunii decembrie avem următorul program de slujbe: 1 Dec.(Malovăț-Bârda); 2 Dec. (Bârda); 6 Dec. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12,30); 8 Dec. (Malovăț-Bârda); 9 Dec. (Malovăț); 15 Dec.(Malovăț-Bârda); 16 Dec. (Bârda); 17 Dec.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 18 Dec. (spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 19, 20, 21 Dec.(colindul cu icoana în Malovăț); 22, 24 Dec. (colindul cu icoana în Bârda); 23 Dec. (Malovăț); 25 Dec. (Bârda); 26 Dec. (Malovăț); 27 Dec.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, a ora 12,30); 29 Dec.(Malovăț-Bârda); 30 Dec.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.
Sfintele Sărbători să le petreceți cu sănătate, pace și bucurii! La mulți ani!
–––––––––––––
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Noiembrie, 2018