Paul LEIBOVICI: UȘA E DESCHISĂ !

,,Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia” – VICTOR  HUGO

Titlul mă îndeamnă să intru de îndată, chiar dacă anii ne-au despățit, chiar dacă părul s-a albit …dar ,,prima dragoste” a rămas cufundată, învelită cu grijă și la cea mai gingașă atingere poate, din nou să răzbească spre lumină, spre razele de soare care cîndva dădeau viață scenei, echipei de tineri actori, regisori și secretarului literar-dramaturgul teatrului. Teatrul pe care l-am clădit, în acei ani -1955-îngrădiți de legile nescrise, dar aspre, riscante însemna o îngrădire a libertății gîndirii, visului, imaginației. Doar elanul nostru tineresc, creator ne-a dat puterea morală și fizică. Visam cu toții în a crea o scenă a cărui repertoir să stîrnească setea de cultură pentru tînăra genereție, un repertoire în care literatura dramatică romînească să se împletească în mod organic cu cea universală. O desbatere liberă,creatoare!

…Se mai lucra la șlefuitul podelei scenei, zgomotul uneltelor, a forfetei meseriașilor era în pină desfășurare. În paralel undeva, într-o încăpere de sub scenă, în jurul unei mese nejeluite ne-am adunat într-o dimineață a începutul sezonului toamnei. Ploile și șuieratul vîntului care venea dinspre Dunăre se făceau neauzite, nesimțite. Eram entuziasmați:clasa de tineri actori repartizată la noul și tînărul Teatru care se înscria pentru prima dată în catalogul Direcției Teatrelor din Romînia, era formată absolvenții Facultății de Teatru din Capitală. Printre actorii-pionerii-GINA PATRICHI și ȘTEFAN BĂNICĂ.

Singurul veteran al scenei CRIN THEODORESCU –căruia i se încredințase marea și greaua misiune de a da viață unui tînăr teatru provincial –la Galați. De abea desprins din ani de pregătire  a clasei de regie Valeriu MOISESCU plin de entuziasm făcea propuneri pentru repertoriul anului 1955. Ca secretar literar –cu o mică experiență ,doar de un an la Teatrul din Brăila aveam în grijă alcătuirea  repertoriului. Absolvent al clasei de critică literară cît și experiența mea de cronicar și ziarist m-au ajutat la alcătuirea repertoriului.    Vremea nu îngăduia prea multe dezbateri,așa dar în fața tinerilor –a clasei Buzescu-au fost puse spre lectură o piesă din literatura dramaturgiei clasice romîne.  ,,D-ale CARNAVALULUI,,.

,,Ușa era deschisă” propunerilor din partea regisorilor dar și a tinerilor entuziasmați de a păși ,pentru prima oară,pe scena profesionistă în fața publicului.

65 de ani de la primul pas! 65 de ani de dezvoltare a unui teatru profesionist la GALAȚI.Cu alte cuvinte,,Ușa a rămas deschisă ,,actorilor ,regisorilor,dramaturgilor și bine înțeles specatatorilor.

Suntem într-o perioadă mondială critică-a Pandemiei-care aduce zi de zi victime .Dar porțile teatrului ,scena,tinerii dramaturgi,actori și regizori –sunt maeștrii medicinei moderne ,care prin intervențile lor culturale vin să vindece sufletele ,dînd speranță în ziua de mîine. Teatrul Dramatic ,,FANI TARDINI,,din Galați ,în pofida tuturor neajunsurilor ,,A deschis ușa,, -monodrama dramaturgului ANDREI VELEA –scriitor gălățean. A.Velea –scriitor a căror numeroase volume de proză și versuri au apărut în decursul anilor la cele mai prestigioase edituri. Debutul în publicistică la realizat prin publicarea în revista Gălățeană ,,Școala Galatei,, ;primele lucrări în proză au văzut lumina tiparului în revist,,CALIGRAF,,  Printre altele voi cita,,,,Plaja de la Vadu,, editura,,Bruner-Timișoara;  ,,Orgoliu,,editat la Centrul cultural Dunărea de jos,, Impresionante nu numai în conținut ,dar și prin modul original de a prezenta ,,LUMEA e o pisică jignită,, -poeme;,,Hotel în ATLANTIDA,,apărută în editura,,Fundația culturală Galați. ,,Gimnasul fără plămîni,, -poeme apăute în 2010 sunt impresinante nu numai prin tema lor ,dar și a modului de prezntare-aș putea sublinai,,original,,. Poetu-prozator ANDREI VELEA –la numai 42 de ani a fost răsplătit cu numeroase prestagioase premii .Subliniez în mod special PREMIUL I primit în 2012. Și iatăl  acum se afirmă ca dramaturg. Piesa-monolog ,,UȘA E DESCHISĂ,, în regia lui VLAD AJDER în interpretare actriței MONA SANDU –o adevărată dramă psihologică –în vremuri în care psihologia maselor a devenit o problemă de ordin mondial. Curajul conducerii Teatrului gălățean, a colectivului artistic se fac desigur remarcabile și demne de a fi citatate.  Atît dramaturgul cît și regizorul –nu numai fii ai orașului Galați dar și absolvenți ai Școlii autochtone, întregindu-se unul –dramaturg și celălalt –regizor au pus la lumina scenei o problemă de actualitate a societății.Încredințîndu-i interpretarea tinerei actrițe Petronela BUDA-a cărei talent și experiență scenică a dus la realizarea unui rol destul de complicat,a unei probleme psihologice pe care marele public e invitat să-și afirme părerea.

Am încercat ,cu ajutorul informațiilor literare-ziaristice șă descoper adevăratele calități ale celor trei realizatori ai spectacolului,cel puțin să punctez deosebitele daruri psiho-dramatice a tinerilor realizatori,să ating corzile vibratoare care i-a determinat –tocmai în această perioadă cînd umanitatea e pusă la grele încercări fizice-psihologice.Ei bine,sunt aproape convins pe toți trei ia determinat ,,să dea glas vocei umane interioare,,să pledeze pentru o supraviețuire în condițiile acestui veac ultra lovit.Cei trei creatori,,LASĂ UȘA DESCHISĂ,,părerilor ,atitudinilor ,comportărilor,creațiilor,,.

Vă admir, vă respect și vă doresc succes!

––––––––

PAUL LIMAN – (LEIBOVICI)