1. Istoric
Sarajevo este una din atracțiile turistice fiind centrul celor două provincii Bosnia și Herțegovina. Majoritatea populației aparține din punct de vedere etnic Bosniei. Dar am putut găsi și o mică comunitate de evrei sfaradim.
Printre instituțiile culturale se numără, în afară de cele trei muzee și Teatrul Național din Bosnia, clădit în 1919. Din nefericire Muzeul Olimpic a fost distrus în perioada războiului civil din 1992, la fel ca și Biblioteca Națională. Tunurile sârbilor nu au ținut seama de cetățeni, atrași de cultura care a dominat în orașul Sarajevo. Încă din 1461-care până atunci a fost un sat. Evreii s-au așezat de abia în sec.XVI, respectiv în 1577. Mica comunitate evreiască și-a clădit o sinagogă în 1581 și mai apoi un cimitir în 1630.
Imperiul Austro-Ungar a cucerit total zona. După Primul Război Mondial, regatul Yugoslaviei a cuprins și această mică așezare Sarajevo. Din statisticele aflate în documentele arhivelor aflăm că în anii 1940 în localitate erau 8000 de evrei sfaradimi și 1000 așkenazimi. Odată cu pătrunderea armatelor hitleriste au fost omorâți 6600 de evrei în câmpurile de execuție.
Din ordinul generalului hitlerist Fortner o parte din evreii localnici au fost transportați în lagăre de execuție. La Muzeul din Sarajevo s-a aflat unicul exemplar al HAGADALEI. Celebra ,,HAGA din SARAYEVO” Generalul Fortner i-a cerut bibliotecarului DERVIS KORTKUT să-i predea exemplarul. Dar bibliotecarul –un antifascist –plin de curaj i-a răspuns: Înaintea D-voastră un alt ofițer german mi-a cerut cartea, pe care i-am predat-o”.
Războiul din Bosnia din 1992 a găsit la Sarajevo o comunitate de evrei destul de mică dar care trăia în armonie cu celelalte națiuni. După cinci secole de când evreii au fost expulzați din Spania catolică, a urmat genocidul organizat de Germania fascistă.
Sarajevo în 1992 a fost înconjurat de armata sârbilor. Câțiva evrei au luat responsabilitatea nu numai asupra micii comunități de evrei, dar și a cetățenilor din oraș.
Menționăm pe IVAN CERESNJES, JACOB FINCI, DANILO NIKOLIC și BORIS KOZEMJAKIM. Aceștia au organizat operația de salvare, pe cât posibil a unor familii, prieteni, medici, și infirmieri, simpli voluntari evrei și neevrei.
Timp de 4 ani (1992-1995) a durat războiul. După ce Yugoslavia s-a prăbușit, diversele republici și-au declarat independența. Perla Adriaticei ,,SARAJEVO” nu a crezut că va fi atacată.
Orașul devenise un simbol al coexistenței intercomunitare a etniilor din această zonă.
Președintele comunității IVAN CERESNJES, prevăzând nenorocirea a acționat de îndată, și astfel a obținut viza pentru o grupă de cetățeni evrei și de alte nații, de la consulatul Statului Israel.
Armata sârbă a atacat Sarajevo. De îndată copii, bătrânii și bolnavii au fost salvați cu ajutorul Jointului, care a acordat asistență medicală acestora.
Războiul s-a declarat pe 6 aprilie 1992. Comitetul amintit a organizat transportul a 600 de cetățeni din Sarayevo spre Belgrad (10-17 aprilie1992).
Fiind închise aeroporturile, s-au organizat autobuze în direcția Croației. Trebuie ținut seama că erau în jur de 80% căsătorii mixte. Acest fenomen este unic și astfel istoria subliniază avantajele unei bune conviețuiri între diversele naționalități etnice.
ISRAELUL și-a deschis porțile primind cu căldură masele de refugiați din Sarajevo.
În acest sens îmi permit să subliniez că în acea perioadă uneori locuitorii din Sarajevo –familii cu copii-neevrei au fost înconjurați de un număr de evrei , vecin și cunoscuți a acestora.
Unul din exemplele concrete este fam.IVAN CERESJES-provenit dintr-o familie care a fost nimicită în timpul războiului fascist (Celui de al doilea Război Mondial). Cei trei fii Alexander, Andrej și Ivan cu soțiile și copii au fost primiți în Israel.
Jacob Finci –actualul Președinte al Comunității evreilor din Sarajevo a fost primit în Israel, în afara celor 1000 de evrei din Sarajevo.
O parte din cetățenii din Sarajevo –care n-au apucat să plece cu avioanele din Belgrad au fost transportați cu autobuzele spre BUDA-Pesta și de acolo au sosit în Israel.
Alexandru-un bărbat azi în vârstă de 44 de ani –secretar al comunității din Sarajevo a fost unul din copii salvați prin emigrarea în Israel. Printre foștii copii salvați a fost și Dubravko Latinger-fost șofer al Centrului evreiesc din Sarajevo. Latinger urmase școala la Richon le Țion . Reso Hubanic-musulman ajuns în Israel, prin Budapesta unde a primit viza Israelului.
Din conversațiile întreținute la Sarayevo, am dedus ,,Mâna de ajutor întinsă de prietenii de la Comunitatea evreilor din Sarajevo și a Israelului a salvat numeroase vieți omenești al cetățenilor” indiferent de naționalitate, credință,, din SARAJEVO.
2. ATUNCI și…AZI
Perla Adriaticei a fost împroșcată cu sânge. Cetățenii ei au fost victimele unui ,,război” barbar. Localnici, indiferent cărei credințe religioase au aparținut, au căzut victimele focurilor de armă a unei armate neorganizate care avea unicul scop ,,cucerirea SARAJEVOLULUi”.
Cine n-a avut prilejul să fugă, să se ascundă într-o gaură neagră-nevăzută și neauzită…a fost străpuns de ploaia de gloanțe care ca ,,vălul negru,, acoperea cerul și apoi se lăsa cu toată greutatea oțelului roșu-fierbinte, peste clădiri și oameni. În acele timpuri când Jugoslavia –unită, alcătuită din câteva provinci, cu o populație a căror religii erau diferite- o mână de militari au condus ,,vârtejul,,decizând s-o reîmpărțească, să o dezbine. Decizia a dus la RĂZBOIUL crunt, sîngeros 1992-1994. SARAJEVO –perla Adriaticei a cărei populație era nevinovată-devenise unul din câmpurile de bătaie. Populația formată din etnii diferite, care până în acele zile trăia în armonie, a fost sacrficată.
Cei care au avut prilejul au fugit chiar sub cerul roșiatic, sub roiul de gloanțe sfâșietoare de vieți.
Sarajevienii –indiferent de credința religioasă –și-au întins mâna de ajutor, indiferent de religia: evrei, ortodocși, musulmani.
Din păcate un număr redus, a ajuns în Israel-unde au fost primiți cu grijă, căldură sufletească.
După o vizită pe străzile frumoasei așezări ,,Perla Adriaticei” n-a fost prea greu să fac o seamă de cunoștințe.
-Iești israelian? Întrebarea unui bărbat de vreo 45 de ani părea banală, căci privirea cu care-mi măsura mișcările l-a trădat de îndată, nefiind necesar de confirmarea mea. Eli Tauber azi un istoric, revenit la Sarayevo, își consacră studiile, cercetările evenimentelor tragice din zilele, lunile când praful tunurilor era împroșcat asupra unei populații nevinovate. Soția lui și-a deschis un butic a cărei firmă ,, Agadaua” este cunoscută nu numai de localnici .
La reîntoarcerea sa din Israel, unde a fost evacuat, cercetătorul își petrece vremea răsfoind,citind și interpretând faptele istorice ,ambianța între diversele etnii din Sarayevo. Cu prilejul bicentenarului lui Moșe Danon a organizat o conferință internațională a cărei subiect a fost,,relațiie între evrei și musulmani în decursul secolelor. În acelaș timp s-a îngijit de refacerea monumentului ,lui Zeki EFFENDI, una din personalitățile de seamă ,înmormîntat la cimitirul local. Scopul Conferinței a fost de a arăta tinerelor generații ,,există posibilitatea unei vieți normale ,unei prietenii între diversele naționalități,,. Eli Tauber a fost printre cei evacuați în perioada războiului 1992 și a revenit la Sarayevo. A publicat o carte și a organizat o expoziție la Muzeul orașului. O altă personalitate Jakob Finci a declarat,, în Sarayevo nu a existat și nu există antisemitism. Pentru cetățeni aceasta este ,,o insultă,,. Centrul Comunității evreilor din Sarayevo se află,după cel de al Doilea Război Mondial, în Sinagoga aschenazită, str.Hamdujja Kresevijakovic. Este unica sinagogă din Europa care nu e păzită de poliție. Există relații de ajutor reciproc între toate comunitățile din oraș. Din conversația cu cantorul Igor Kozemjakin, a afirmat ,,Sarayevo,, este micul Toledo, unde evrei sfaradim au împlinit vîrsta de aur. Deasemeni am fost martorul unor declarații în ceea ce privește Ierusalimul ,,Cele două orașe Ierusalimul și Sarajevo” au puncte comune: ambele sunt așezări vechi, simbolice a religiilor,,. Sari Nusseibeh, un cetățean și amic a declarat ,,Ierusalimul este ca soarele care răspîndește lumina peste toate naționalitățile,”.
Sarajevo-oraș internațional! Omul și Umanitatea este deviza orașului Sarayevo. Youssef Hadjir este un refugiat , care a fost directorul spitalului în timpul războiului, azi este unul din prietenii apropiați ai Președintelui comunității evreilor.
Cu Eli Tauber am băut un ceai la ceainăria de lângă Sinagoga (Il Kal Vjezu (vechiul Templu) cea mai veche sinagogă din Sarayevo. El a declarat: ,,Traversând istoria evreilor din Sarajevo și a vecinilor săi din alte comunități se poate afirma ,,umanismul a stat în fruntea cetățenilor orașului”.
Pe când familii de evrei și neevrei au fost evcuați în Israel (1992), n-am simțit că suntem diferențiați. Am avut sentimentul de prietenie și nu de refugiați.Familia Kozemjakin după o ședere destul de lungă în Israel a revenit la vila pe care au părăsit-o grabnic. Fii lor a fost un copil care acum e un tânăr Alexandru de 18 ani și Igor avea 11 ani. Ambii au fost voluntari într-un kibutz. Împreună cu alți copii –refugiați din Sarajevo, au frecventat școala israeliană, învățând limba ebraică.
Boris Kozemjakin și soția lui împreună cu copii au trăit o perioadă scurtă în Israel, după care s-au reîntors dar fiica lor Alexandra a rămas în Israel. Boris este azi directorul centrului logistic al comunității și al JDC. Împreună cu familia a locuit la Ierusalim în cartierul Armon ha, Natziv. Tot în acest cartier a locuit ex=Președintele comunității din Sarayevo,Ivan-Ivica- Ceresnjes, Resa Hubanic este musulman și soția e din Serbia. Nici unul din ei nu este evreu. Au stat 4 ani în Israel. IvicaCeresnjes s-a refugiat, fără familie tot în Israel. El a devenit cercetător la Universitatea ebraică din Ierusalim. Ranko Rithman-muzician în Israel a continuat să fie pianist. În calitate de compozitor a scris partiturile imnurilor Bosnia-Hertzegovina. Sanja –bunica familiei s-a exprimat: În Israel ca și în Bosnia –Hertzegovina oamenii pot trăii împreună”.
—————————–
Dr. Paul LEIBOVICI
Rehovat, Israel