Credincioşii au ieşit din apele râului, iar din tunicile lor albe se scuturau picăturile de apă. Sub razele soarelui păreau bobiţe de argint strălucitoare. Privirea mi se umplea cu nesfârşitele podoabe magnifice. Liniştea, o linişte pe care am putut-o constata doar în acel loc. Locul denumit:Botezul în apa Iordanului.
Oamenii ţineau în mâinile lor sticle de plastic pline cu apa sfântă din Iordan. Apă cu nuanţe cafenii sau de un gri nemai întâlnit altundeva.
Erau, în acea zi în jur de 7000 de credincioşi ai bisericii ortodoxe şi a bisericii etiopiene. Se sărbătorea ,,botezul lui Ioshua pe locul unde Iohanan la botezat cu apa din Iordan şi ,,atunci s-a deschis cerul auzindu-se glasul care spunea ,,eşti fiul meu iubit prin care răspândesc…(Biblia Nouă ,Mati 3,16-17)
Înainte de a coborî spre apă, au mers la duşurile din apropiere pentru a-şi îmbrăca acele tunici albe sau stăteau cuviincioşi în aşteptarea rândului, pe lângă numeroasele autobuze sosite în acea dimineaţă.
Scările de lemn duc spre un platou înconjurat de bârne de siguranţă. Unii dintre pelerini făceau primele cunoştinţe, schimbau părerei sau se fotografiau.
Un loc pitoresc în apropiere este rezervat pick-nikurilor. Unii turişti şi-au sărbătorit ,,ziua onomastică”-nou prilej de bucurii şi afirmare a credinţei strămoşeşti. Poate un unic prilej în viaţă!
Când le venea rândul de a coborâ scările spre apa iordanului, sticlele de plastic rămâneau undeva pe mal. Este interzis a se lua apa direct din Iordan din motive, bine înţelese-igienice. Cei care coborau purtând tunici albe erau români, ruşi şi etiopieni. Majoritatea s-au coborât în adâncimea apei pentru a-şi uda capul.
Pelerinii au zăbovit timp îndelungat. Fiecare grupare cu preotul lor care citea din Cartea rugăciunilor cu glasul plin de emoţia unicului moment. Iar gruparea credincioşilor, înconjurându-l răspundeau: Amin!
Printre cei de faţă erau şi palestinieni care mărturiseau:suntem pentru prima dată aici şi trecem botezul creştinismului”. Rosteau cuvintele cu o încredere neclintită citând fragmente din Sfânta Scriptură.
Cei care mai fuseseră prin acest loc, cu alt prilej, i-am auzit spunând: ,,cu toţi suntem creştini. Sfinţirea în apa Iordanului ne este comună tuturor: Români, ruşi, etiopieni, greci, palestinieni”.
Un om mai bătrân venit din Ierusalim pentru a nu ştiu câta oară, privea spre cei din jur, le asculta vorbele, fără a le înţelege tâlcul. Asculta pe cei care vorbeau româneşte sau ruseşte şi rostea ca pentru sine:noi ne-am botezat. În decursul anilor, dar ei –arătând către cei care stăteau la rând, ei n-au avut prilejul! Comuniştii nu le-au dat voie!! Ei sunt ucraineni, ruşi, români.Numai acum li s-a permis şi au venit să se boteze ca creştini.
Cine nu a putut fi în apropierea Patriarhului greco-ortodox Tiofil, putea observa ceremonia pe una din cele două ecrane mari care au fost instalate pe marea întindere din apropiere. Patriarhul Teofil a prezidat ceremonia lăsând să zboare doi porumbei albi ca zăpada.
În actele oficiale şi hărţile din Israel locul este denumit ,,Cezarul din Iehud”. După credinţa aceasta, prin acest spaţiu au trecut fii lui Israel râul şi Eliahu a luat în mare vâltoare, drumul cerului.
Palestinienii îl denumesc ,,locul Botezului”. În trecutul îndepărtat se presupune că aceste pământuri erau proprietatea bisericii greceşti ortodoxe, drept care au fost găsite unele urme ale mânăstirilor acestora.
Denumirea uneia dintre mânăstiri, ar fi fost ,,Regele judeilor”
Îngrădiri şi placarde atrag atenţia vizitatorilor, indicând apropierea de locul ,,Sfânt”. Până în 1980 nu s-a putut vizita, dar la propunerea patriarhiei ortodoxe au început amenajările şi de două ori pe an aveau loc ,,sărbătoriri oficiale”.
În ultimii ani s-au făcut investiţii de aprox.şapte milioane de dolari. În acest fel s-a desvoltat turismul şi se pot oficia zilnic slujbe religioase. Locul a fost dat în îngrijirea ,,Societăţii pentru protejarea naturii şi a parcurilor”. În ultimii ani societatea a deschis un magazin cu obiecte sfiinte, amintiri, cărţi bisericeşti şi broşuri în mai multe limbi cât şi hărţi. Adeseori vom putea întâlni în jur de 2000 de turişti zilnic. Într-o statistică a anului 2018 vom constata în jur de 65 de mii de vizitatori. Societatea amintită permite tuturor credincioşilor, de pretutindeni şi de orice credinţă să-şi desfăşoare activitatea religioasă. În acest scop, locul este păzit de forţele poliţiei israeliene timp de 24 de ore continuu. Deasemeni vase de gumă conduse de poliţişti păzesc apele Iordanului, în scopul securităţii vizitatorilor.
Un magazin special amenajat vinde celor interesaţi ,,apa de Iordan”;un post de prim ajutor sanitar este permanent deschis cât şi un post de pompieri şi Salva-mare pentru cei care doresc să facă plimbări cu bărcile de-a lungul Iordanului.
Palestinienii ortodoxi din Sahnin şi Toran din Galil, din Genin, Ramala şi Beit Lehem ca şi din Metul Kerem, precum numeroase familii din Iaffo sau Ramle şi Lod. Însuşi proprietarul bărcilor de gumă este din Iaffo.
Putem întâlni locuitori ai Ierusalimului, Beit Hanina.
Întreţinându-ne cu unii din vizitatorii amintiţi mai sus, am înţeles că sunt vizitatori aproape permanenţi la unele din sărbători. Armata şi securitatea israeliană păzeşte locul în permanenţă, încât fiecare dintre turişti să poată fi în deplină securitate, să poată a-şi desfăşura rugăciunile în linişte şi pace. Peste biserica ortodoxă atârnă steagurile donate de colectivul patriarhiei.
Ceremoniile religioase a tuturor pelerinilor, indiferend din ce colţ al lumii sosesc cât şi a vizitatorilor din Israel sunt ocrotite, încât fiecare credincios poate să-şi îndeplinească slujba.
Adesea, se pot auzi, de la distanţă cântecele religioase a corurilor în diverse limbi.Atunci parese că cerul s-a deschis în faţa tuturor şi cuvinte de linişte şi Pace parcă-şi i-au zborul către înălţimile cerului.
Câteva ore pe malul Iordanului, în acea atmosferă liniştită, pastorală va rămâne adânc înfiptă în sufletul şi inimile vizitatorilor.
—————————–
Dr. Paul LEIBOVICI
Ianuarie 2020