Poezii scrise de Vasile Bele
(note de lectură)
După Schelling arta este „prin excelență întruparea spiritului în materie, a infinitului în finit, a absolutului în ceea ce este particular” ideea poetică la acest grupaj de poezii este subiectivă, universală în același timp și se numește iubire necondiționată, echilibrul dintre ceea ce scrie și ceea ce simte poetul este o armonie formală perfectă, de aceea oricum ar combina cuvintele alese, sentimentul transmis este același, variantele multiple nu adaugă nimic nou din punct de vedere al sensului, îl precizează numai formal-poetul caută un punct de reper în sine însuși.
Caracteristic la poetul Vasile Bele este crearea unei atmosfere de vis și magie, la citirea versurilor ești prins empatic, se creează o legătură a cititorului cu creația poetului, el se regăsește în anumite imagini; știut fiind că un cuvânt poate crea o imagine personală sau poate fi percepută această imagine în mod unanim de mai multe persoane.
Produs al imaginației creatoare, următoarele versuri ne transpun într-o lume magică:
„Euterpe și-a oprit muzica
greierul dansează alături de lumina unui vânt
și-a luat chitara și a început
un vals de lacrimi și rouă de mir.
Valsul iubirii începe între două priviri
îngemănate … cu rouă și foșnet de urmă
sub picurii de ploaie pictați cu iubire
valsul iubirii dansează pe muzica unui foșnet de vânt
să-i fie umbră unui curcubeu îndrăgostit de rouă”.
Că la origini poezia e însoțită de factorul muzical, sentimentele din interior caută să se reverse tumultuos în diferite variante de a combina cuvintele. Între „rouă” și „lacrimi” se poate stabili o corespondență și anume aceea a efemerității vieții care începe și se termină cam repede – ca roua și lacrima de bucurie și lumina – aceea care are menirea de a ne ține treji în prezentul efemer, dar, în același timp și veșnic (ca iubirea).
Versurile sunt metaforice aproape în totalitate – ele cuprind imagini auditive (foșnet, simfonia etc), vizuale (curcubeu, salcâm, fluture etc), imagini ale iubirii spirituale (dragoste, izvor de mir, fericire etc), imagini de vis (vise calde, picior de frunză etc). După esteticianul Benedetto Croce poezia e „o intuiție pură” – e de natură individuală și concretă, în cazul nostru atât de fericit este poetul încât e imposibil să nu se reverse în exterior sub forma unor idei intuitive.
Nominalizarea iubirii prin personalizare „să-ți fiu…să-mi fii… să-i fiu… ”
,,și cireșele vor mirosi a lacrimă
și iubirea unei lacrimi va deveni patimă
iar greierul își va termina simfonia,
după curgerea unui vânt
vântul va curge lin
precum izvorul din stânca de mir
plină de albastru” – toate se găsesc în jurul unei trăiri sufletești autentice.
Lumina pare a fi sinonimă cu iubirea, de aceea sunt: lacrimile, curcubeiele (brâiele Maicii Domnului), ploaia, roua, floarea de cireș etc. Cele două entități ale iubirii „el” și „ea” duc o conversație nesfârșită, o conversație a iubirii: „iubito, azi vei fi o lacrimă…, suntem valuri de fericire, aș vrea să te îmbrățișez, eu…mire de rouă…tu-mireasă de lacrimă…
În varianta a șaptea din „Foșnet de salcâm” triumful iubirii este evident:
„ne vom opri și ne vom întoarce în izvorul
unei lacrimi pentru a-ți vorbi despre
iubirea unei dimineți
pentru a-ți dărui un zâmbet de rouă
nopțile se scaldă în miros de stele
și miros de lacrimă virgină pictată cu mir
să mă știi…iubire între gânduri
să te știu .. lacrima unei patimi…
să ne știm…rouă pe un foșnet de salcâm…”
Există cuvinte care se repetă-n aproape toate variantele, ele aduc de fiecare dată o nouă perspectivă și o nouă metaforă: aceste cuvinte aduc o atmosferă de vis – „curcubeu, foșnet de salcâm, lacrimă, roua (presupune ceva de început, care se topește-n prezent), vântul „unește” dar și desparte (rouă de vânt); prin sonoritate și ritm aceste cuvinte capătă înclinări magice.
Finalul acestor variante de poezie sentimentală – una mai frumoasă decât alta – prin nuanțele pe care le aduce în plus luminii din iubire – ar fi un tablou de sentimente în cuvinte anume alese care ar marca povestea de dragoste unică prin lumina curcubeului efemer, prin salcâmul plin de floare albă, prin boabele de rouă strălucind și pierind la fel de repede atinse de razele soarelui.
Varianta finală ne apare ca o esență a iubirii în poezie prin cuvinte transmise metaforic:
„Sărută-mă și pleacă pe roua curcubeului
iubește-mă…să-mi placă…să-mi placă lacrima
privesc spre floarea de cireș
sunt foșnet de salcâm și umbra unui curcubeu
sunt zâmbetul unei priviri
îmbracă-mă în frunza de rouă
să-ți fiu…să-mi fii…să-i fiu…”
Astfel „Pas prin lacrimă” se declară a fi un imn închinat iubirii veșnice prin efemerele ei trăiri pământene: frunze-n vânt … pictate … cu rouă … și lacrimi.
Ca să fiu în tonul acestor poezii ale scriitorului V. Bele!
– Da! Ce puțină durere vrei! Doar un „pas”- restul, e și el puțin, dar, cât de mult ți se pare ție a fi iubirea adevărată, încât nu găsești cuvintele care să exprime ceea ce gândirea entuziastă o simte – sau le găsești mereu în prezent și-n absolut! Super!Felice!
OLIMPIA MUREȘAN,
L.S.R.-FILIALA MARAMUREȘ
***
PAS PRIN LACRIMĂ /
FRUNZE PICTATE CU ROUĂ ȘI LACRIMI
(dintr-un volum în curs de pregătire)
FRUNZE PICTATE CU ROUĂ ȘI LACRIMI …
Euterpe și-a oprit dansul
Greierul cântă alături de lumina unui vânt
Și-a luat chitara și a început
Un vals de lacrimi și rouă de mir
Valsul iubirii începe între două priviri
Îngemânate … cu rouă și foșnet de urmă
Sub picurii de ploaie pictați cu iubire
Valsul iubirii se dansează pe muzica unui foșnet de vânt
Să-i fie umbră unui curcubeu îndrăgostit de rouă
Pe trupul unei amintiri două inimi se dăruie jertfei
Unui foșnet de salcâm din inima unei lacrimi
Sărutările vor curge pe sânii fragezi plini de rouă
Mi te-a nins lacrima … mi te-a scuturat vântul
Te-ai așezat pe-un trup pictat cu rouă și lacrimi
Pe-o frunză de stâncă albastră …
Mi te-ai făcut vânt de curcubeu …
Mi te-am cules din trupul unui foșnet de cocor …
Mi te-am așezat între anotimpuri
Să-mi fii sărut …
să-mi fii mir …
să-mi fii templu …
Să-mi fii rugăciune … să-mi fii pereche în trup …
Fără tine picurii de rouă n-ar mai înflori
Fără tine viața ar fi doar foșnet de lacrimă …
Și-o pictură fără rouă … să-mi fii pas prin iubire …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
PICTEAZĂ-MĂ ÎN ALBASTRU …
Dintr-o frunză de cireș
plină de alb a căzut un sărut
care m-a chemat să-ți fiu rouă
să-ți fie iubire … să-ți fie galaxie
să-mi fii lacrimă
zeiță cu chip de foșnet de vânt …
Printre sărutări trandafirul roșu
s-a transformat în potir
în care am pus stropi de rouă
altar să-ți fie după ce valul va deveni
inimă de curcubeu …
Totul va fi albastru dacă mă vei picta
în strop de lacrimă cu gust de rouă
(Baia Mare, 2020)
INIMĂ DE LACRIMĂ ALBASTRĂ …
Ți-am scris pe rouă de inimă
pe lacrimă albastră
despre vânt, soare, stele, lună, patimă
mi-a răspuns stânca …
Dintr-un salcâm încărcat de vânt
a căzut un fluture galben
să-ți fie mărțișor
într-o privire de lumină …
Roșu-aprins s-a transformat în inimă
de lacrimă albastră potcovită
și în zâmbet de rouă
să-i fie umbră unui gând …
Și mi-a șoptit printre picuri de vânt
sărută-mă … iubește-mă …
alungă-mă … calcă-mă …
iar ecoul îmi răspundea
albastru … galben …
sărut … lacrimă … alb …
(Baia Mare, 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(variante)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 1)
Pictează-mă cu roua dimineții
îmbie-mă cu lacrimi din foșnetul
vântului
sculptează-mă în vânt
fă-mă foșnet de salcâm
și-apoi iar pictează-mă în curcubeu
să-ți fiu …
să-mi fii …
să-i fiu …
credincios aceluiași foșnet de salcâm
și câinele va lătra după adierea de vânt
și nopțile ni se vor scălda în fluturi
și lumina va curge printre
foșnetul unui salcâm
iar eu voi fi așezat între gândurile
unei lacrimi până mă va săruta roua
unui foșnet de salcâm …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 2)
Sărută-mă și pleacă pe roua curcubeului
iubește-mă … să-mi placă … să-mi placă
lacima de rouă și foșnetul de vânt
privesc spre floarea de cireș
sunt foșnet rătăcit pe câmpul unei iubiri
sunt foșnet de salcâm și umbră
din inima aceluiași curcubeu …
sunt zâmbetul unei priviri
sunt umbra unei sărutări
îmbracă-mă în frunza de rouă
să-ți fiu …
să-mi fii …
să-i fiu …
și cireșele vor miroși a lacrimă
și iubirea unei lacrimi va deveni patimă
iar greierul își va termina simfonia
după curgerea unui vânt
da! vântul va curge lin …
precum izvorul din stânca de mir
plină de albastru
așa am să-ți dărui cele patru anotimpuri
iubire … dragoste … sărut … fericire …
și-apoi vom porni spre un foșnet de salcâm …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 3)
Iubire … adastă lângă un foșnet de salcâm
te va aștepta Euterpe …
și-un curcubeu care se vor prinde
într-un vals ce se vrea
terminat doar după ce lacrima
va deveni frunză de vânt
foșnet de salcâm
pentru ca să-ți fie lacrimă de iubire
adastă lângă fericirea unei lacrimi
cerșind clipe și dăruind anotimpuri de iubire
să nu mă chemi în rouă
dar îmbracă-mă în vânt
așează-mă între vise calde
și iubiri de domniță ferecată în iatac
dăruiește-mă unor anotimpuri de gânduri
dar îmbracă-mă în vânt
pictat în foșnet de salcâm
să nu mă chemi în frunza
vreunei trecute iubiri
vreunui vis trecut
să mă chemi lacrimă …
să mă chemi rouă de vânt …
să mă chemi picior de frunză …
să-ți fiu …
să-mi fii …
să-i fiu unei iubiri
foșnet de salcâm …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 4)
Fericire … foșnet de salcâm printre raze de vânt
picuri de lună scuturată pe
roua unui curcubeu
ce adastă lângă izvorul gândurilor sărace
nopțile scăldate în gânduri
iubirile respirate din rouă
toate îmi amintesc de vremea anotimpurilor
care se adună în iubire … în fericire …
iubit-o … azi vei fi o lacrimă
arată-mi lacrima printre
iubirile acestui izvor de curcubeu
să-i fiu anotimpului … privire
să-i fiu soarelui … gând
să-i fiu pâine … nopților cu lună
voi sta între gândurile unui greier
alături de Erato …
iar zeul Eol va turna dintr-o cupă furtună
pentru a se auzi prin foșnetul de salcâm
lacrima va rămâne pictură de magnolie
între nopțile unui anotimp secătuit
de iubire … aici deja apari tu zeița iubirii necoapte
cu sânii goi … cu coapsa dezvelită …
suntem pe val … suntem valuri de fericire …
suntem călare pe șaua unui gând
suntem în templul unei lacrimi …
noi și foșnetul unui salcâm …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 5)
Așezat între gândurile unei lacrimi de rouă
târât printre gândurile unui foșnet de salcâm
voi vorbi cu curcubeul ce-și are cuibul
între aripile unui foșnet de salcâm …
voi vorbi cu paznicii de rouă
să-i ducă domniței stropi de fericire
din ramurile unui salcâm potcovit
cu rouă …
Euterpe își va începe dansul dintr-un cuib de greier
va plânge chitara iar ea – Euterpe –
își va continua dansul unei nopți răsărite
voi vorbi cu roua razelor de soare
și n-am s-o las să plece în veșnicia vântului
și nici în patima unei frunze
pictate în albastru …
n-am s-o las să plece în veșnicie
ci o voi dărui în gândurile unui
anotimp curs dintr-o lacrimă …
o voi opri să rămână în același curcubeu de zahăr
din sufletul unui bob de rouă …
din sufletul unei lacrimi …
din sufletul unui foșnet de salcâm …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 6)
În aceeași lacrimă de soare
va dansa Eol și Euterpe – zeu și zeiță
pe aceeași stâncă de iubire
pe aceeași floare de cireș … caută-mă în sărut
eu … să-ți fiu gând … privește-mă în lacrimă …
tu … să-i fii rouă … alintă-mă
noi … să ne fim vânt de iubire
ce curge din foșnetul unui salcâm
un vânt de rouă și de primăvară
născut din pasul unui curcubeu
și inima unei domnițe neprihănite
te-oi aștepta … să mă ai rouă de curcubeu …
să te am lacrima unei pietre virgine … necălcate …
amare de atâta plâns …
te voi aștepta … să-ți fiu drum de care
să-ți fiu lumină … din frunza unui foșnet de salcâm
aș vrea să te îmbrățișez … tu mireasă …
mireasa pornită pe drumul cununie
mărturisită și cuminecată … cu trup și sânge de iubire
de rouă … de lacrimă … săruta-tă
aș vrea să te îmbrățișez … eu – mire de rouă
tu – mireasă de lacrimă …
mi-e imposibil din cauza unui bob de rouă
și a unui curcubeu ce-și deschide aripile
într-un alt anotimp de gânduri stropite cu mir
așează-mă pe rândurile unui foșnet de salcâm
așează-mă pe rafturile gândurilor ce curg
un foșnet de salcâm îmi aduce aminte
că azi e zi de post … mi-am pus mir pe frunte
așează-mă pe-un anotimp de gânduri
între treptele unui sărut …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 7)
Te voi iubi sub salcâmul înflorit
din care vor culege albinele nectarul
și polenul de rouă …
te voi iubi între mejdele a două anotimpuri
și te voi așeza între gândurile unei stânci
între gândurile unui curcubeu
să-mi fii … foșnet de salcâm …
să-ți fiu … sămânță de rouă …
să-mi fii adăpost lacrimilor …
și te voi dărui unui alt
anotimp întru iubire de argint
de ziua ta curcubeul va purta aripi de tort
din care va curge rouă
din care vor curge cireșe coapte
iar pictura va fi albastru de vânt
doar de ziua ta și foșnetul de salcâm
îți va cânta prin struna unui greier …
ne vom opri și ne vom întoarce în izvorul
unei lacrimi pentru ați vorbi despre
iubirea unei dimineți
pentru ați dărui un zâmbet de rouă
nopțile se scaldă în miros de stele
și miros de lacrimă virgină pictată cu mir
să mă știi … iubire între gânduri
să te știu … lacrima unei patimi …
să ne știm … rouă pe un foșnet de salcâm …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 8)
Lacrimi de soare și umbră și umbră de stele
vor curge în izvorul de rouă
lacrimi de vânt și umbră de salcâm
vor curge din izvorul unui foșnet de frunză
de salcâm …
iubire de rouă și alint de lacrimă
vor fi martorii unei alte dimineți de iubire
stigătul de rouă și foșnetul unui umbre
vor fi muzica pe care va dansa zeița Euterpe
geloasă pe Erato și Eol
tu – curcubeu înflorit în floare de cireș
tu – rouă ce curge dintr-un foșnet de salcâm
eu – mire îmbrăcat în muzica unui gând
eu – patima unei umbre divorțate de salcâm
te las aici tezaur sfânt uns cu mir
să-mpodobești acest pământ de rouă
cu trup de lacrimă … cu rouă de foșnet de salcâm
cu miros de căldură cursă dintr-un curcubeu
cu picur de lacrimă … cu ecou de iubire
te iubesc lacrimă pictată cu rouă …
te iubesc rouă împănată cu foșnet de vânt …
te iubesc floere virgină de cireș …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 9)
Mi te-ai dăruit în ploaia de rouă
mi te-am cules din ploaia unui curcubeu
flămând de iubire …
mi te-am așezat patimă să-i fii
unui izvor de vânt … cu foșnet de furtună
să-mi urmezi inima unei pietre azvărlită
către niciunde … colo unde se termină gândul
și încep anotimpourile să se coacă …
mi te-am așezat în anotimpul unui gând
în privirea unui vânt și în trupul unei lacrimi
și-am ferecat ușa de lumină
cu un sărut … cu un foșnet de salcâm …
cu un izvor de lumină … cu o clipă de eternitate …
mi te-am cules picur de ploaie
și mi te-am născut lumină …
ce folos de Euterpe – azi dansează singură
plină de sămânța iubirii dintre două priviri
aș vrea să mi te pun într-un izvor de rouă
să mi te umpli de muzica unui greier
rătăcit între anotimpuri …
să-i fii iubirii izvor de mir
să-i fii sărutului – clipă de veșnicie …
să-i fii fericirii – umbră de ploaie …
să mi te umpli de sămânța unui vis
și iar să alergi goală prin iubirea unui curcubeu
azi plouă cu iubire … mâine va ninge cu vânt
și cu foșnet de salcâm …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)
* * * * * * * * * * *
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta finală)
Pictează-mă cu roua dimineții
îmbie-mă cu lacrimi din foșnetul vântului
sculptează-mă în vânt
fă-mă foșnet de salcâm …
și-apoi iar pictează-mă în lacruima unui curcubeu
să-ți fiu …
să-mi fii …
să-i fiu …
Sărută-mă și pleacă pe roua curcubeului
iubește-mă … să-mi placă … să-mi placă lacrima
privesc spre floarea de cireș
sunt foșnet de salcâm și umbra unui curcubeu
sunt zâmbetul unei priviri
îmbracă-mă în frunză de rouă
să-ți fiu …
să-mi fii …
să-i fiu …
Și-apoi adastă lângă un foșnet de salcâm
cerșind clipe de iubire
să nu mă chemi în rouă
dar îmbracă-mă în vânt
să mă pictezi în foșnet de salcâm
să nu mă chemi în frunza vreunui vis trecut
să mă chemi lacrimă …
să mă chemi rouă de vânt …
să mă chemi picior de rouă…
Să-ți fiu …
să-mi fii…
să-i fiu …
foșnet de vânt printre salcâmi ninși
scuturați de roua unui curcubeu
Arată-mi lacrima printre iubirile acestui curcubeu
să-i fiu privire …
să-i fiu soare …
să-i fiu pâine …
să-mi fie mir …
Voi vorbi cu foșnetul unei rugăciuni
voi trezi roua de sub cel mai măreț salcâm
voi vorbi cu roua razelor de soare
și n-am s-o las să plece în veșnicie
o voi opri să rămână în același
curcubeu de zahăr
din sufletul unui foșnet de lacrimă
Și-n aceeași lacrimă de soare
și-n aceeași stâncă de iubire
și-n aceeași floare de cireș
să-ți fiu …
să-i fiu …
să ne fim …
un vânt de rouă și de primăvară
un foșnet de curcubeu si-ncă unul
de același salcâm …
Te voi aștepta … să mă ai curcubeu
să te am lacrima unei pietre virgine și amare
să-ți fiu drum de care…
Te voi iubi … sub salcâmul înflorit
pictat cu rouă de curcubeu
de ziua ta lacrima va purta aripi de tort
doar de ziua ta …
înflorit în miros de lacrimă
să mă știi …
să te știu …
să ne știm …
Lacrimi de soare și umbră de stele
lacrimi de vânt și umbră de salcâm
iubire de rouă și strigăt de lacrimă
tu – umbra de cenușă
eu – curcubeu înflorit cu floare de cireș
Te las aici tezaur sfânt
să-mpodobești acest pământ
cu trup de rouă… cu miros de căldură …
cu foșnet de vânt …
(2020 – Baia Mare)
* * * * * * * * *
FRUNZE PICTATE CU ROUĂ
(variante)
TE VOI ACOPERI CU SĂRUTĂRI DE ROUĂ …
Azi te voi acoperi cu sărutări de rouă
mâine mi te voi face mireasă de mir
Sfântă Crăiasă
întru iubire și lacrimă …
întru fericire și patimă …
întru picuri de ploaie și cenușă de vânt …
întru stropi de lacrimă și vânt …
întru seva unul foșnet de salcâm …
Foșnetul unui curcubeu îmbrăcat în albastru
mi te-a scris pe un zâmbet
lumină să-i fii unui greier
printre frunze de rouă
și lacrima izvorului de mir …
Azi îți dăruiesc un anotimp îmbrăcat în vânt
să îl pui în părul tău de lacrimă
zeiță virgină atinsă doar de virilitatea unei ploi
și de picurii de rouă
foșnetul de salcâm își scutură lacrima
peste sânul gol … iubire …
azi mi te-am dăruit gândului …
(Baia Mare – februarie 2020)
TE-AI AȘEZAT ÎN ANOTIMPUL UNEI PRIVIRI …
(Baia Mare, februarie 2020)
Mi te-ai așezat în anotimpul unei priviri
în gândul inimii de rouă
să-ți fiu …
să-mi fii …
să-i fii lacrima ce curge între gânduri
să ne fim … iubire pentru o noapte
pentru o noapte de veșnicie …
Nebuni în noaptea dintre anotimpurile de rouă
să ne fie ploaie … de stâncă …
să ne atingem picuri … de vânt …
să ne stingem în iubirea unui foșnet de salcâm
să ne fim izvor din curcubeul unei amintiri
din foșnetul unui vânt
să ne fim ploaie
să ne fim izvor de suflete nemărturisite
și apoi sacrificate pe altarul unei iubiri …
să ne fim …
să ne fie …
așează-mă … între anotimp în ploaie
așează-mă între picuri de foșnet de salcâm
eu nu te voi scoate niciodată
din firul de lacrimă al unui curcubeu
să ne fim … ploaie …
să ne fim … vânt …
***
ȚI-AM SCRIS PE ROUA UNEI LACRIMI …
Ți-am scris pe roua unei lacrimi
despre vânt, soare, stele, lună, patimi,
mi-au răspuns stânca și un curcubeu
dintr-un salcâm încărcat de vânt
dintr-o privire de lumină
din zâmbetul unui gând …
și mi-ai șoptit …
sărută-mă … iubește-mă …
alungă-mă … recheamă-mă …
calcă-mă … privește-mă …
și vântul va face la fel dacă
va prinde lacrima lunii februarie …
și umbra unei raze de stea
se va opri în galaxie … să-mi fie lacrimă,
curcubeu, patimă, iubire, eliberare, încercare …
să-mi fii diminerață îmbrăcată în vânt …
roua mi te-a strigat cu respirație de ghiocel
să-mi fii sărut pe-o lacrimă …
să-ți fie iubire de rouă …
să-i fii privire spre o rază de cântec
să-ți fiu iubire îmbrăcat în haine de zeu
iar tu să mi te dărui goală unei patimi
cât un veac de veșnicie …
(Baia Mare, 2020)
SĂ-MI FII PÂRTIE DE ROUĂ CĂTRE NICIUNDE …
Roua aș vrea
să-mi fie pârtie către niciunde
pentru a topi frunze de lut
să-și arunce clipirea …
pe un obraz de curcubeu rătăcit în gânduri
să-ngroape privirea …
în noi … în tine … în mine … în aripi de cer …
spre noi … spre tine …spre mine … spre colb de gând …
în ieri … în azi …în mâine …
să ne risipim în anotimpuri de iubire și în clipe de veșnicie
în muguri de brazi … în muguri și sămânță de rouă
în azi spre niciunde … spre Euterpe …
ce-și dezbracă sânul de rouă
în cămașa unei veșnicii pierdute
într-un petec de lacrimă … de cer … de mir …
am îmbrăcat o frunză cu hainele unei zeițe
și-am pus planton clipa de iubire
Euterpe … dansa goală în fața unui zbor de rouă
mi-a zâmbit lacrima cerului înseninat
(Baia Mare, 2020, făurar)
PICTURĂ PRIN ROUĂ ȘI LACRIMI …
Am călcat pe un bob de rouă
ce-și ducea iubirea într-o casă de curcubeu
pictura de rouă mi te-a dat ofrandă
unei clipe din veșnicia gândului poleit
cu tăcere de lut … cu raze de sărut …
Patima din lacrimile curcubeului
mi te-a lăsat tezaur lui Hipocrate
mi te-a dăruit lumină
mi te-a făcut râu de fericire
mi te-a împodobit mireasă cu rochie de vise
și mi te-a pus rouă pe-un petec de cer
mi te-a aruncat în privire
și mi te-a așezat încet pentru a nu sparge lacrima
mi te-a pus în părul unui curcubeu
și mi te-a îmbrăcat în lut
iar pe cap ți-a pus cunună de stea
mi te-ai pus în pieptul unei lacrimi
să-i fii călăuză lui Eol
pământului și unei lacrimi de lut
dinspre răsăritul unui potir dintr-un altar
Azi, te-am îmbrăcat în anotimp de vise
să-mi fii gând unei veșnici poleite …
să-mi fii pictură prin rouă și lacrimă
să-mi fie apus de soare o îmbrățisare
să-ți fie umbră unui gând
(Baia Mare, 2020)
PICTURĂ DE ROUĂ PE CĂMAȘA UNUI VIS …
Pictură de rouă pe cămașa unui vis
ai aruncat în mine cu lacrimile unei frunze
și ai călcat pe tăcere pentru a curge veșnicia
Ți-am scris, Euterpe, să vii să mă iei la dans
să dansăm valsul unei veșnicii înrădăcinate în lut
… și mi-a răspuns Hipocrate
în potir ți-a răspuns Dumnezeu
dinspre amiezile unei stânci
spre apusul unui val poleit
iar anotimpul l-am făcut mireasă de rouă …
Ți-am scris iubirea pe roua unei lacrimi
și mi te-am pus în gândul unei pleoape
cu un trup de vânt ți-am acoperit buzele
Euterpe și-a început valsul vântului …
îmbrăcată în hainele unui vis țesut în mătase
eu purtam cea mai frumoasă cămașă
pictată cu roua unui vis
tu în haina clipei de rouă …
(Baia Mare, 2020)
DINTR-O FRUNZĂ DE CIREȘ A CĂZUT UN SĂRUT …
Dintr-o frunză de cireș
a căzut un sărut care m-a chemat
să-ți fiu rouă … iubire …
să-mi fii galaxie … nouă galaxie poleită …
zeiță cu chip de lacrimă …
să-ți fiu trandafir … să-ți fiu potir …
și-apoi altar să-ți fiu … să-mi fii mir …
după ce valul va deveni rouă …
Ce bine că sunt … ce bine c-am fost …
am îmbrăcat o lacrimă în curcubeu
și-am așezat-o în veșnicia un clipe
i-am spus vântului dintre două gânduri
să respire vise …
să curgă tăceri …
să ningă lumină …
noi … miri îmbrăcați în frunzele cerului
el – cămașă de tăceri
ea – rochie din aripile unui fluture
Să călcăm în fața altarului pe rouă și lacrimi de iubire
iar zeii martori la cununia veșniciei
să beie din portir mir … cerul să ne zâmbească
să ne dăruiască îmbrățișări albastre
cu lacrimi și rouă să fim pictați
în clipa de răsărit …
pe care am primit-o din frunza unui cireș
vom culege sărutări de rouă
vom trăi împreunați în frunzele unei dimineți
vom dormi pe valuri de soare
vom respira anotimpuri
ne vom hrăni cu plăceri adunate dintr-un petec de cer
și vom naște vise trecute prin rouă …
(Baia Mare, 2020)
ÎȚI SCRIU CU ROUĂ PE HAINA UNUI VÂNT
Pe haina unei adieri de vânt îți scriu
și-apoi pustiu … lacrimă … soare … stâncă …
iubire … splendoare … candoare …
apă … lună … izvor … vâltoare … vânt …
pământ … tăcere… tăceri risipite
eu – muritor … tu, nemuritoare …
eu – trecător … tu, netrecătoare …
eu – călător … tu, rază de soare …
eu – nor … tu, rază de floare – umbra de picuri de floare …
Ți-am scris, zeiță, pe-un bob de rouă,
pe-un trup de vânt … pe-o lacrimă de curcubeu
pe-o adiere de cer …
pe culoarea trandafirului albastru…
pe-un strop de patimă … ți-am scris …
Euterpe mi-este martor …
și cerul … și dorul … și fiorul …
Respir roua unei dimineți ninse
îmbrac umbra unui petec de cer poleit
caut izvorul unor aripi de fluturi
calc frunze pictate cu rouă albastră
mă uit prin gândurile unui anotimp
îți scriu zeiță cu gânduri ascunse în foșnet de rouă
dansez cu tăcerea unui gând
mă împerechez cu Erato pe haina unei dimineți
pictez pe obrazul unui curcubeu
adorm între curgerea dintre maci și ghiocei
miros lutul topit de căldura unui pas
desenez în lumină o rază de speranță …
Respiri rouă de pe obrazul unui gând
zâmbești când calci pe lacrima lui Euterpe
privești desenul unui apus de soare îmbrățișat
visezi flori și haine de zei să-ți fie umbră
adormi legănată în clipa unei eternități
pierdute prin lacrimă de stea
iubești mirosul vântului ce curge printre gândurile
unei fecioare virgine … ce-și rătăcește sânii prin anotimp
îmi scrii cu rouă pe haina unui vânt …
(30 ianuarie 2020 – Baia Mare)
MI-AI DĂRUIT LUMINĂ DE ROUĂ …
Mi-ai dăruit lumină de rouă
și mi-ai trimis cerul tău pe lacrima unui vis
să-mi fie adiere de rouă
să-ți fie cămașă de vise
să-i fiu tăcere de curcubeu
să-mi fie zâmbet unui răsărit de vânt …
La poarta gardului de lumină bate o lacrimă
un gram de tăcere și rădăcina unei dimineți
îmbrăcate în rouă de curcubeu
rătăcit printre amintirile unui zbor de rouă
să-mi fii lumină în asfințit …
să te am clipă de veșnicie …
să mi te prefaci în raze de gând
să-ți fiu pas pe-o lacrimă de buză
Cuvintele se adună într-un cuib de soare
și se vor opri în inima unei frunze pictate
cu culorile unei lacrimi și cu umbra unui petec de cer
să-i fie unei mires veșnicie …
să-i fie unei frunze de curcubeu adăpost
să-mi fie mir și rugăciune …
în fața altarului de sticlă … se va înveșnici bucuria …
îmbrățișarea apusului să-ți fie rază de vânt
ne-a prins îngemănați sărutând neîntristările coapte
legați de-un fir de argint
ne vom mărturisi iubirea … soarelui martor pe-o rouă
să-ți fie rochie de mireasă îmbrăcată în mir
să-mi fie adăpost pentru lacrima unui fluture
să-ți fie anotimp între gândurile pustiite
să-mi fie rouă de iubire … bibelou de lacrimă …
să-mi fie potir înveșmântatei patimi…
să-mi fie rouă pe gândul unui vis …
ce s-a scurs pe obrazul curcubeului înrădăcinat în tine
Iubire … soare … rouă … lacrimi …
patimi … sărut … cleștar … argint …
și în rest tăcere de vânt
urma unui curcubeu legănat de gând
atunci vor înflori zăpezile …
(Baia Mare, februarie 2020)
ȚI-AM SCRIS PE ROUA UNEI LACRIMI …
(varianta finală)
Ți-am scris pe roua unei lacrimi
despre vânt, soare, stele, lună, patimi,
mi-au răspuns stânca și un curcubeu
dintr-un salcâm încărcat de vânt
dintr-o privire de lumină
din zâmbetul unui gând …
și mi-ai șoptit …
sărută-mă … iubește-mă …
alungă-mă … recheamă-mă …
calcă-mă … privește-mă …
și vântul va face la fel dacă
va prinde lacrima lunii februarie …
și umbra unei raze de stea
se va opri în galaxie … să-mi fie lacrimă,
curcubeu, patimă, iubire, eliberare, încercare …
să-mi fie pârtie către niciunde
să-și arunce sclipirea …
să-ngroape privirea …
în noi … în tine …
spre noi … spre tine …
în ieri … în azi …
în muguri de brazi …
în azi spre niciunde … spre Euterpe …
patima din lacrimile curcubeului
mi te-a lăsat tezaur lui Hipocrate
mi te-a dăruit lumină
mi te-a făcut râu de fericire
mi te-a aruncat în privire
mi te-a pus în părul unui curcubeu
în pieptul unei lacrimi
să-i fiu călăuză
pământului și vântului
dinspre răsăritul unui potir dintr-un altar de mir …
Ți-am scris Euterpe … și-a răspuns Hipocrate
în potir ți-a răspuns Dumnezeu
dinspre amiezile unei stânci
spre apusul unui val …
ți-am scris iubirea pe roua unei lacrimi
iar Euterpe și-a început valsul vântului …
Dintr-o frunză de cireș
a căzut un sărut care m-a chemat
să-ți fiu rouă … iubire …
să-mi fii galaxie … nouă galaxie …
zeiță cu chip de lacrimă …
să-ți fiu trandafir … să-ți fiu potir …
și-apoi altar să-ți fiu pe buza unei frunze
după ce valul va deveni rouă …
Pe-un vânt să-ți scriu
și-apoi pustiu … lacrimă … soare … stâncă …
iubire … splendoare … candoare …
apă … lună … izvor … vâltoare … vânt …
pământ
eu – muritor … tu, nemuritoare …
eu – trecător … tu, netrecătoare …
eu – călător … tu, rază de soare …
eu – nor … tu, rază de floare – umbra de soare …
Ți-am scris, zeiță, pe-un bob de rouă,
pe-un trup de vânt … pe-o lacrimă de curcubeu
pe-o adiere de lacrimă …
pe culoarea trandafirului …
pe-un strop de patimă … ți-am scris …
Euterpe mi-este martor întru veșnicie …
30 ianuarie 2020 – Baia Mare