O ULTIMĂ FRUNZĂ…
O ultimă frunză desprinsă din ram
Își scutură-n zbor neputința
De-acum dalbe flori s-or așterne pe geam
Iar toamna-și semnează sentința..
Se tânguie stins cu bruma din zori
Ce-o-așterne pe rănile-i hâde..
O dor frunzele și suspină-n culori
Arămii sentimente-o pătrunde!..
Iar și iar…picurând ploaie rece și dor
Își așteaptă surata să vină
Când nu plânge..suspină într-o umbră de nor
Ceață deasă.. așterne-n surdină..
I-ar fi somnul mai dulce și visul mai lin
Amintiri peste pleoape și-ar coase..
Doar o zi s-o revadă cum își cerne sublim
Desfătarea în fulgi de mătase..
Dar întârzie…plânge cu gânduri și ploi
O poveste pictată pe-o frunză
Ce coboară spre moarte și valsează greoi
Să-mi servească mie drept muză…
—————————————
Oana Adriana ALEXANDRESCU
Focșani
9 noiembrie, 2017