Pe ce cărări …
pe ce cărări mai desenează pașii tăi
fire de viață, căutări și vise?
nedeslușită umbră, nu-ți mai știu
duminicile clipelor promise
și chiar pe mine însămi m-am vândut
pe … două, trei iluzii rătăcite.
acum sunt doar așa – un fel de rană
ce sângeră cuvinte neiubite,
sau o șuviță de nesomn în noapte,
un gând de brumă prin grădini de vară …
pe ce cărări azi pașii tăi dansează
iubirile scâncind la ceas de seară
și orele de îndoieli smintite,
tăcerile cu degete de ceață
ori bolnave uitări cu ochi de șarpe
ce-au șuierat prin mine-n altă viață?
știi, prin poeme mi se face iarnă,
tăcere albă ce-mi aleargă-n sânge
îmbătrânindu-mi visele de-a valma
când pasul tău prin depărtări mă plânge
și îmi coboară ger peste cuvinte
când mai încerc să îmi aduc aminte.
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
24 noiembrie, 2018