Ne vindecăm…
ne vindecăm încet, ca dup-o boală …
miercuri plecăm de tot, ne-ntoarcem joi,
un zbucium ca o rană arde-n sânge
şi-un zbor incert se stinge lent în noi.
tu nu mai ştii s-auzi, nici eu să-ţi spun –
nu-mi mai cuprinzi înaltul de lumină,
pe-un drum pustiu când stele-ţi mai aprind
la ele doar singurătatea mea se-nchină.
mă dori cum doare moartea-n rana vieţii,
am obosit să mă-ndoiesc că ştiu –
cu sufletele aburind de doruri
n-am înțeles că s-a făcut târziu
și-ncă nu ştim ce frig stă să se-ntâmple
sub zidul de regrete dintre noi
şi câtă noapte ne înghite ţărmul
spre care-am rătăcit drumu-napoi…
——————————
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
18 iulie, 2018
Ce pot să spun – de când v-am descoperit, vă citesc ca pe o rugăciune, în fiecare zi! Vă mulțumesc și vă îmbrățișez cu mult drag! Vă doresc să aveți mereu bucurie și spor în munca dumneavoastră și să fiți înconjurată de iubire ! ♥️?
Multumesc mult. Nu exista compliment mai mare pentru mine decat sa stiu ca emotia pe care-mi doresc sa reusesc s-o transmit in cuvant, ajunge la destinatar. Ganduri bune trimit cu drag inspre dvs. 🙂