Mai bine plec…
mai bine plec acum cât încă-i seară
și lupii după pradă n-au pornit
că vezi, mă tem de urletul de fiară-al lumii
în care-atâta ură-a-mbătrânit.
mă tem de toate câte se-ntâmplară
cu mine fără tine, fără noi.
mai bine plec acum în ceasul serii
cât mai găsim senin prin amândoi
și n-am pierdut de tot căldura verii
în care ne-am iubit atât de mult …
mai bine plec, iubitul meu, departe
cu tine-ascuns la piept într-un tumult
din care s-a născut magia noastră –
superbă taină-a sângelui ce-i viu.
mai bine plec acum cât încă-i ziuă
şi cerul încă nu e pământiu.
ai obosit și ochii tăi devoră
atât de implacabil despărțiri!
mai bine plec-nainte de-a fi noapte
să nu simt gustul imposibilei iubiri.
aud cu inima cum lupi flămânzi de moarte
spre mine şi-nspre tine s-au pornit
adulmecând destinul lumii noastre
în care-atâta ură-a-mbătrânit.
dar spaime mor când dorm pe braţul tău
şi mă întreb: fără de tine, ce-i mai rău?
–––––––––––––
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
28 iunie, 2018