Când te-ai întors…
când te-ai întors era deja prea târziu.
între timp mă născusem iederă neliniştită
îmbrăţişând copacii cu solzii mei tineri
şi uitând clipa în care ţi-am fost neiubită.
tu, cerşetor de stele erai, măturand înserări,
înca beat de amintiri îmbrăţişate –
eu însă risipisem aşteptările toate în vânt,
arse de lacrimi, zăceau pe câmpuri uitate…
încremenirea uimită ţi-aş fi mângâiat-o, să ştii –
dar ochii mei, orbi de tine erau
şi-nvăţasem tăcerea fără contur a pământului
iar timpanele tale, cântecul stelelor aşteptau.
când te-ai întors eram iederă de anotimpuri întregi!
limba în care-aş fi putut să-ţi vorbesc
n-aveai cum s-o-nţelegi…
––––––––––
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
15 iunie, 2018