În lacrimă arde pierdutul
Noaptea iubirii nebune
nu se loveşte de margini
şi spintecă printr-o stea
lumina aromată din trup.
Înghite pipăitul dulceag
în limba nesupusă cuvintelor,
de împreună degetele subţiază
sufletul ce începe zidirea.
În lacrimă arde pierdutul
pe obrazul pufos de piersică coaptă
şi nicio umbră nu îndrăzneşte
să tulbure ochii ce înrobesc.
Doamne, de vezi cum se naşte visul
pune-l în fapta ce scapără idei
şi-n zidul care mă străjuieşte
lasă o poartă mare, deschisă!
———————–—————–
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
14 septembrie, 2018