Cu mâinile curate
Cu mâinile curate
tot ce fac devine împlinit,
Gândurile mă-nconjoară cu ziduri înalte
acoperite cu cerul mut
sub care urcă pe trepte visarea.
Uitarea nu-şi încape-n trup,
durerea se-nvinge singură-n rană,
cheile minţii se-nvârt a luptă
necunoscutele porţi peste margini să cadă
unde zilele una după alta zăvoare rup
de odihnă nu pot să mai am
până nu se îndepărtează apropiatul orizont.
———————–—————–
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
12 septembrie, 2018