Abia ajuns din expediția efectuată în America de Sud, aveam să constat că nu era singurul vis, și că altele mi se întrezăresc. Chiar pe timpul când scriam Notele de Călătorie referitoare la „aventura”, din care nu de mult timp mă-ntorsesem, mi-a-ncolțit ideea că trebuie să duc la-ndeplinire „Proiectul Asiatic” care, parcă-mi stătea-n gât! Și ideile curgeau strună în favoarea înfăptuirii… În fiecare zi derulam cunoștințele și informațiile încețoșate datorită trecerii vremii, acumulate în timp sau de pe băncile din școli. Apoi am început studiul căutând prin librării sau biblioteci cărți, însemnări, almanahe și poze, ori lecturând cu pasiune Însemnări de Călătorie de pe net. Și-am găsit multe materiale pe care le-am savurat și „pritocit” câteva luni…bune.
Uneori aveam senzația că mă afund într-o Lume cu o cultură vastă pe care n-am să pot să o deslușesc. Dar gândul că o călătorie „acolo” va faciliza aceste enigme… mi-a dat curaj. Îndoiala mea nu se fonda pe problemele legate de o simplă călătorie ci pe dorința mea de-a scrie, de-a lăsa ceva celor interesați, cititori de azi și de mâine.
Ce-mi propuneam nu era deloc ușor! În primul rând… trebuia să „văd”! Ca să văd… trebuia să mă deplasez „acolo” iar apoi să notez… ca să nu uit! Deasemenea, să am grijă să nu mă pierd de grup pentru că-n astfel de „puhoaie” umane e foarte ușor să te rătăcești. Timpul liber, trebuia să-l drămuiesc pentru a vedea și „altceva” și-acest lucru impunea despărțirea de grup. Aveam de făcut multe fotografii și însemnări. Plecam cu un „bagaj” spiritual și eram conștient că mă voi înapoia cu „două”! Serile trebuia să le transform în „promenade nocturne” pentru a aduna alte informații. Și nu în ultimul rând să-mi ordonez programul pentru a-mi asigura odihna și cele necesare pentru a duce la îndeplinire întregul proiect asumat. Toate acestea au fost stabilite și detaliate în perioada premergătoare plecării și pot să spun că au fost urmate cu maximă precizie fapt pentru care, pot afirma că nu am întâmpinat disfuncționalități majore. Dar trebuie să spun esențialul că am fost norocos și Domnul m-a avut în pază!
Dacă nu mi-aș destăinui un gând mai vechi ar însemna să nu fiu sincer pân’ la capăt. Eu am rămas impresionat despre această „Lume” încă din adolescență de când savuram Însemnările lui Marco Pollo și ale marelui Cărturar Nicolae Milescu Spătarul (Descrierea Chinei și Descrierea Vestitei și Marii Insule a Japonezilor și ce se află acolo). Dar acum, premergător „Proiectului”, m-am „înfruptat” din scrierile Irinei Holca (Scrisori din Cipangu și, Aristrocatul și Vagabonzii), Elenei Luica Kase (Ultimul Drum), George Moise (Momoka), Ion Papuc (Scrieri despre Monseniorul Vladimir Ghica), Nicolae Iorga (O Învățătură Japoneză, Un Oaspete Japonez), Mitică Detot (Un Miracol Perpetuu, Memoriile unui Atașat Militar); „De la Pearl Harbor la Hiroshima” de Florin Vasiliu publicată în 1986 la Editura Dacia și nu în ultimul rând, Lucrarea Marelui Nipolog Ioan Timuș „Japonia” a cărei prefață este semnată de Nicolae Iorga. Deasemenea și alte lucrări traduse din literatura universală, precum: „Japonia, Eterna Fascinație” scrisă de Nelly Delay în traducerea Ioanei Cristina Pop și „Confucius, Cuvântul Înainte” de Danielle Elliseef în traducerea lui Gabriel Fornica Livada, ambele tipărite de Editura Univers, în colecțiile Cotidianul, Enciclopedica.
Toate aceste demersuri au condus la conturarea și realizarea „Proiectului Asiatic”, pe care cu mult drag îl propun publicului cititor. Este un demers necesar și facil tuturor categoriilor de cititori, prezentat într-o formă plăcută de poem foileton, în versuri ușoare de povestitor prin care am încercat să rezum esența istoriilor și culturilor celor două Țări. În periplul meu Asiatic în care am îmbinat utilul cu plăcutul, voiajul și promenada cu stăruința de-a aduna informații și imagini, m-a ajutat mformația mea de pregătire militară acumulată de-a lungul bogatei mele cariere militare de aproape patruzeci de ani. Dar și celelalte atitudini dobândite în timp, prin intermediul școlii, a perseverenței proprie-mi instrucții de care am fost interesat dintotdeauna și nu în ultimul rând, a educației din familie. M-a ajutat și sensibilitatea artistică pe care am dobândit-o de mic copil, prin Școala de Muzică unde am studiat vioara. Remarc faptul că rezistența la eforturile fizice, condiție esențială în voiajele lungi și obositoare, se datorează pregătirii militare din Școala Militară și Academia Militară. Toate acestea sunt adunate, exploatate și armonizate într-un „tot”, prin lectură, studiu și multă muncă!
Trebuie să menționez faptul că întotdeauna mi-am dorit să fac cărți interesante, bogate în informații și ușor de înțeles. Că filozofiile și istoriile greoaie caracteristice altor Popoare, să le transpun și să le rezum la variantele cele mai simple, pe înțelesul tuturor. Deasemenea, în Lumea Orientului Îndepărtat, pe lângă multele și bogatele particularități, am căutat elemente cu legături Românești; contacte, oameni și episoade istorice care ne fac cinste. Așa am descoperit frumoasele și importantele legături cu Țara Soarelui Răsare, pe care cu mult drag le-am descris.
Tot așa am descoperit „elementul religios” concretizat în religiile specifice Japoniei și Coreei De Sud dar și Creștinismul (Catolic, Ortodox și Protestant), bine conturate și armonizate în filozofia și cultura acestor Popoare. Dar sunt încântat să remarc ajutoarul și încurajările primite din partea familiei și prietenilor. Și mai cu seamă din partea distinsei și prestigioasei doamne Elena Buică din Canada, scriitor și Om de Cultură de Renume dar și a bunului și tânărului meu colaborator Bogdan Marian, scriitor și cercetător științific. Și ca o paranteză, aș remarca în mod deosebit, „creditul” pe care mi l-a acordat remarcabila doamnă Elena Buică, facilitându-mi publicarea mai multor poezii din propria-mi creație în Canada, în prestigioasa publicație “Observatorul” din Toronto, condus de apreciatul Director, Domnul Dumitru Puiu Popescu și în Australia, în revistele conduse de remarcabilul publicist, George Roca. Drept urmare le mulțumesc și-i asigur pe toți de stima și respectul meu iar doamnei Elena Buică, îi spun că-i port în minte și inimă, vorbele îndemnurile și frumoasele aprecieri și că mă străduiesc să-i urmez prețioasele sfaturi. Iar acum…adresându-mă bunilor și fidelilor mei cititori, nu-mi rămâne să le spun decât „Călătorie frumoasă în Îndepărtata Zare, Țara Soarelui Răsare și Țara Dimineților Liniștite”, urându-le sănătate și bucurie, în drumul lor printre versurile mele ușoare de simplu povestitor.
–––––––––
Nicolae BĂNICIOIU
București, 4 decembrie 2019