O viață de o zi
Noaptea e pe sfârșite. Durerile facerii cutremură locul,
Încep să zvâcnească, în lente convulsii pe firavul fir,
Bobocelul în tihnă-și așteaptă sorocul
S-aducă pe lume o splendidă floare de trandafir.
Pe aripi roz-violete-oranj Aurora apare
Și noaptea alungă, iar zorii o plâng,
Bobocelul adastă pe ramură blând
Clipa eternă mult așteptată de Soare-răsare.
Simultan, cu primele raze de soare,
Mângâiat de o nouă lumină, bobocelul desface-n petale
Gingașă, blândă, uimitoare și plină de tihnă o Floare,
Dăruind lumii vraja ce curge în sevele sale.
Superb trandafir, într-o Floare de o zi,
Cinci roșii petale. Cinci roșii stamine,
O Floare ce mâine nu va mai fi,
O Floare de azi, o Floare-Minune.
O viață de-o zi are aici pe Pământ. Doar o zi!
Dar câtă smerenie, dragoste, tihnă în splendida Floare!
Ea știe că ziua va trece și va muri,
Nici urmă de dor, de tristeți în priviri, doar candoare.
Zeul luminii de Zi obosit, dispare încet
Pleoapele zilei nostalgic se-nchid istovite,
Trandafirul își strânge petalele ghem și cade fără regret,
Oprindu-i suflarea unei vieți atât de frumos trăite.
Simt tulburare-n suflet, uimit sânt în Cuvânt:
Ce viață plină are o Floare pe Pământ!…
Mi-e atât de trist să văd cum omul irosește
Divinul Dar: își bate joc de El și-n van îl risipește…
Cum puteam să nu te iubesc
Cum puteam să nu te iubesc
Sau să te uit vreodată,
Iubită, plină de harul ceresc,
În Raza Luminii scăldată.
În tine atăta iubire încăpea
Şi plină de alean, tandreţe,
Splendoare, aievea o Zână!
Copilul din tine oriunde zâmbea,
Dăruind tuturor blândeţe,
Linişte, pace, lumină.
Atâta candoare în suflet aveai.
Inocentă, copil ai rămas totdeauna,
Pururi copiii te însoţeau cu alai,
Ziua – frumoasă însorită,
În noapte – superbă ca Luna.
Iubito, n-am să te uit niciodată,
Te voi iubi mereu, fără patimi,
Nostalgic şi dulce, cu dor.
O, suflet frumos de copil, neschimbată
Iubire ai fost, iubire ai rămas,
Iubire ai dat tuturor.
Cum puteam să nu te iubesc
Sau să te uit vreodată,
Iubită, plină de harul ceresc,
În Raza Luminii scăldată.
Iubind în taină
Iubindu-te în taină, iubirea n-am ascuns,
Ţi-o dăruiam, o trimiteam pe undele iubirii,
În jurul tău cărările înfloreau în linişte, nespus
Miracol. Timidă cum te ştiu, tu radiai pe valul fericirii.
Te-am iubit constant şi tandru, în dreptate,
Fără patimi, tandreţi îţi dăruiam pe undele tandreţii.
În Razele Luminii te însoţeau sonate, simfonii, cantate,
Iar sufletul tău cand sorbea cu dor aroma dimineţii.
Iubind în taină, iubirea nu ascund, o las să curgă lin,
Ţi-o dăruiesc şi o trimit pe undele iubirii liniştite,
Te scaldă Providenţa în Izvorul Veşnic cristalin,
Coboară Darul din Înalt pe căi neprihănite.
Atât de gingaşă
Atât de gingaşă te ştiu,
Etern ai fost aşa cum eşti,
Cu un râset de cristal, zglobiu,
Din Cer venită să iubeşti.
Atâtea gingăşii în verburi spuse
Tu le puneai pe înţeles,
Evuri trezeai de mult apuse
Şi cred că Zeii te-au ales.
Timidă, fină, pură precum eşti,
N-ai fi strivit o muscă sau o gâză.
Iubire, tihnă ştii să dăruieşti,
Iar jocul de copii – ce dulce te amuză!
Da, cred că zeii te-au adus,
Suavă floare roză de cais,
Atât de gingaşă, căzut de Sus
Un înger, pe pământ în vis.
Păreri de rău
Ce se alegea, iubito, din noi, doi singuratici,
Străini pe acest pământ cu sufletele pline de iubire,
Vulnerabili şi cuminţi, visători, nostalgici, enigmatici,
Dacă ne întâlneam de la început în astă existenţă,
Lume, văduvită de iubire?
Doar noi veneam de sus, din ţara Basmului-Poveste,
Trăiau aievea în noi Copiii Lumii Noi, Ilene Cosânzene,
Feţi-Frumoşi şi zâne, străini de viclenii, trufii,
Proteste, smeriţi cu gânduri nepăgâne, nerăzboiţi
Cu Dumnezeu.
Mutual, tulburător simţeam prezenţa-n Spațiu. Ignorând
Glasul Chemării, ne grăbeam spre Mărul din Pom și gustând
Am rătăcit poteci am depârtat apropierea atât de așteptată
În Univers cu sute, poate chiar cu mii de ani, de Voia Lui
Încă-n Zidire Destinată.
Şi acum ne învăţăm a desface mrejele karmei, lepădând
Veşmintele destinului urzite sieşi din dorinţa nechibzuită,
Arzătoare. Prin marea iubire care o purtăm în noi îndreptăm
Privirea spre Golful Speranţei
–––––––––––-
Nicolae BĂLȚESCU
Chișinău
28 decembrie, 2018