Ziua albă – negru nor
Stropi de criță
creștetul stâncii pătrunde
Focul topește fieru-n umbre
unde și unde
totul se-ascunde!
Noapte neagră – albă stea
Zbor de cor în zare
Pe-ntins de nea coboară
Coroana bolții – scut de ceară
Iarăși și iar
Vreau să dispară!
***
Sunt deosebită, chiar dacă oamenii din jur
se aseamănă între ei.
Toți înțeleg ceva ce până la mine nu a ajuns.
Dar ce vină port că ascund
A fost gândul și cugetul meu?
Enigmă sunt eu sau poate ei.
A murit, se naște vreun Prometeu?
Și poate e devreme, iar mâine – prea târziu
Și nu sunt ceea ce trebuia să fiu?
Aprilie 1997
***
În piept
Mai sângeră a rană veche,
O pată cu aripi, fără pereche.
Din zborul unei păsări,
Coboară o pană,
Cine să știe
Că-n mine mai sângeră-o rană!
–––––––––––
Nelly SAMBRIȘ
Chișinău, Republica Moldova
14 noiembrie, 2017