Literatura pentru copii cuprinde și opere literare în care personajele sunt oameni maturi sau ființe fantastice, ba chiar și plante, animale sau lucruri, care prind viață în fabule.
Spre deosebire de domeniul amintit mai sus există și un domeniu al literaturii care zugrăvește chipuri de copii al cărui evantai se adaugă în cea mai mare parte la literatura pentru copii. Această literatură în care copilul apare ca personaj principal al unei opere literare și care zugrăvește aspecte ale copilăriei este de dată mult mai recentă și alcătuiește un sector aparte al literaturii.
În secolul al XIX-lea, copilul devine personajul principal al unor povestiri și romane de reputaţie universală. Charles Dickens, în literatura engleză, este cunoscut prin acele opere ale sale în care zugrăveşte aspecte ale copilăriei: David Cooperfield, Oliver Twist
Un loc aparte în această perioadă ocupă acele opere ale lui M.Sadoveanu în care e zugrăvită copilăria unor fiinţe ca Lizuca, Benoni, Băieţel, Niculăieş Onişor, etc, din opere ca Măria sa Puiul Pădurii, Dumbrava minunată, Cele mai vechi amintiri, Ani de ucenicie, Un om necăjit, în care înfăţişează cu măiestrie neegalată lumea deosebită a copilăriei. La rândul lor, Ion Agârbiceanu, Ionel Teodoreanu (în Uliţa copilăriei şi La Medeleni) ne-au lăsat o frescă artistică reuşită a copilăriei.
În literatura italiană s-a impus pe plan mondial cartea lui Edmondo de Amicis: Coure-Inimă de copil, iar în literatura nordamericană, cărţile lui Mark Twain: Prinţ şi cerşetor, Hucklebery Finn şi Tom Sawyer.
Tema copilului este abordată şi de Marin Preda care prezintă copilăria lui Nicolae Moromete, aşa cum Titina Nica Ţene oglindeşte propria sa copilărie într-o carte de excepţie, Viaţa ca o punte.
În literatura rusă a secolului XIX-lea au apărut o serie de cărţi în care este descrisă copilăria: Cronica unei familii semnată de Acsakov, Copilăria lui Nichita de A. Tolstoi. La aceste opere s-ar putea adăuga acele romane ale lui Dostoievski, care prezintă psihologia unor copii cu o sensibilitate bolnăvicioasă, ca: Suflet de copil şi Precocii.
Aceste opere contribuie la redimensionarea spirituala a oamenilor, la asanarea morala a societatii.
În literatura română, Creangă scrie- în această perioadă a secolului XIX-lea-Amintiri din copilăriei, operă intrată de mult în patrimoniul literaturii universale. După el abordează tema copilului Ion Slavici, Al.Vlahuţă, I.L.Caragiale şi Barbu Delevrancea.
Se pare că literatura pentru copii există din momentul constituirii literaturii. Aceasta cuprinde un mare număr de opere, dintre care-unele- fac parte din literatura universală, şi în decursul vremii-au fost anexate acestui domeniu de literatură pentru copii: Don Quijote de la Mancha, Robinson Crusoe, Guliver, Hukleberry Finn.
În afară de acestea, există o serie de cărţi ce aparţin unor scriitori pentru copii, printre aceştia sunt: Perrault, Colodi, Andersen, Lewis Carrol, Fraţii Grim, Ion Creangă.
În secolul XX-lea, literatura română continuă să se preocupe de sufletul copilului şi al adolescentului. În prima parte a acestui secol au apărut opera valoroase care oglindesc copilăria, semnate de: Ion Călugăru, Panait Istrate, Elena Farago, şi George Mihail Zamfirescu.
În literatura franceză, copilul ca personaj literar apare ca o creaţie romantică la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Primul scriitor preocupat de zugrăvirea copilăriei, de conturarea acestei vârste ca personaj literar, este Jean Jaques Rousseau. Emile este una din operele remarcabile ale literaturii universale care dezvăluie un aspect nou al vieţii. În această operă apărută în 1762 şi considerată ca un tratat de educaţie- stă ideea că omul se naşte bun, dar societatea îi modifică în rău caracterul.
In literatura franceză, Alphonse Daudet prezintă viaţa unor copii în mediul şcolar- în cunoscutele sale romane: Le petit Chose(Piciul )-1868, şi Jack- în 1876. Jules Verne prezintă şi el unele aspecte ale vieţii unui copil pus în situaţia de a se descurca într-o serie de împrejurări grele în Căpitan la 15 ani.
Literatura clasică elină şi latină este preocupată de prezentarea vieţii omului matur.Literatura Evului mediu-preocupată de elementele etice şi religioase-prezintă tot omul matur. De abia din Renaştere se mai simte în literatură necesitatea prezentării artistice a tânărului, care păşeşte temerar pragul vieţii.
–––––––––
Nadia TANASA